În timp ce în celelalte oraşe mari ale ţării s-au înregistrat morţi şi răniţi, Oradea a scăpat de ororile luptelor de stradă. Singura victimă înregistrată a fost o femeie ucisă din greşeală de câţiva soldaţi în faţa aeroportului. În rest, în municipiul de pe Crişul Repede a fost linişte, cu toate că au existat nenumărate informaţii că urbea urma să fie atacată. Dar Bihorul are eroii săi. Opt bihoreni şi-au dat viaţa în alte oraşe din ţară, din dorinţa de a trăi mai bine. Printre revoluţionarii bihoreni se află şi patru persoane care nici nu se aflau în oraş în acele zile. Aritmetica morţii La Revoluţia din Decembrie 1989, au murit 1.104 oameni, 543 la Bucureşti şi 561 în restul ţării. Înainte de 22 decembrie, ziua în care Ceauşescu a abandonat puterea, au fost ucişi 162 de oameni, dintre care 73 la Timişoara, 48 la Bucureşti şi 41 în restul ţării. După 22 decembrie s-au înregistrat 942 de morţi. Pe toată durata desfăşurării evenimentelor au fost rănite 3.352 de persoane. Ministerul Apărării Naţionale a avut 260 de morţi şi 545 de răniţi, iar Ministerul de Interne, 65 de morţi şi 73 de răniţi. 33 de morţi şi 648 de răniţi au fost victimele militarilor din cadrul MApN, iar 63 de morţi şi 46 de răniţi este rezultatul acţiunilor personalului din Ministerul de Interne. Deşi au fost deschise dosare la Parchetele militare, printre care şi la Oradea, concluzia finală a fost că ?persoanele care au executat tragerile soldate cu morţi şi răniţi din aceste cauze nu au fost identificate?. Şi cum faptele au fost prescrise în acest an, vinovaţii nu vor mai putea fi pedepsiţi, chiar dacă vreodată adevărul va ieşi la lumină. În acelaşi timp, revoluţionarii orădeni se laudă că, datorită fermităţii şi inteligenţei de care au dat dovadă în acele zile, Oradea a scăpat de luptele care au avut loc în alte oraşe şi nu s-au înregistrat victime, cum s-a întâmplat în alte părţi. Fostul primar le-a oferit revoluţionarilor scaunul său Se poate spune că la Oradea a avut loc o revoluţie de catifea, ca să folosim un termen la modă. Cu toate acestea, au existat nenumărate momente fierbinţi, care încă nu au fost elucidate. "Au existat nenumărate zvonuri şi informaţii false, cărora însă nu le-am dat crezare", spune Toderaş Teodor, cel care a răspuns la telefoanele primite în acele zile. "Când am intrat în Primărie, acolo se mai afla doar fostul primar Ioan Groza. Acesta mi-a oferit scaunul imediat ce am intrat în biroul său. Tocmai a sunat telefonul, iar primarul a intenţionat să ridice receptorul. I-am spus că din acel moment nu mai are ce căuta la telefon, aşa că mi-a arătat cum să manipulez centrala şi cum să dau legăturile. În acele zile am primit mii de telefoane, unele fiind de-a dreptul alarmante. De fiecare dată, informaţiile primite le-am transmis mai departe." Un alt membru al Comitetului Revoluţionar a fost Dan Vâlceanu. "În alte oraşe au murit sute de oameni după fuga lui Ceauşescu. În majoritatea cazurilor a fost vorba de soldaţi care s-au împuşcat între ei, ca urmare a unor informaţii eronate primite şi care nu au fost verificate", spune Dan Vâlceanu. La Oradea, am avut grijă să nu dăm crezare tuturor zvonurilor. Probabil că, dacă nu am fi procedat aşa, acum nu mai eram revoluţionari în viaţă, ci eroi", a mai adăugat revoluţionarul orădean. Răspândaci la datorie "Ca peste tot, şi la Oradea, circulau în acele zile nenumărate zvonuri, care în primul moment au speriat populaţia oraşului. Spre exemplu, în prima parte a zilei de 22 decembrie, imediat după fuga lui Ceauşescu, un bărbat a sunat la primărie, anunţând că apa a fost otrăvită. În scurt timp, toată populaţia oraşului a aflat, iar oamenii s-au năpustit în magazine pentru a cumpăra apă minerală. "Bărbatul care sunase la Primărie a făcut mişto de mine. Cu toate acestea, am plecat imediat la Uzina de apă, unde am găsit un paznic care s-a speriat de noi", spune Toderaş Teodor. Un alt zvon a fost că o formaţiune de tancuri maghiare se află la graniţă, urmând să intre în Oradea. Informaţia a fost furnizată de un angajat al Vămii Borş. Imediat în vamă s-au deplasat mai mulţi revoluţionari care au discutat cu vameşii maghiari. Înarmaţi până în dinţi, aceştia au spus că nu au habar de existenţa tancurilor în apropierea graniţei. Se pare că informaţia a fost, totuşi, reală, mai multe persoane care au intrat atunci în ţară văzând tancurile armatei maghiare amplasate în apropierea graniţei. În data de 24 decembrie, o altă informaţie i-a bulversat pe cei care se aflau în incinta Primăriei: 13 elicoptere se apropie de oraş şi vor ataca clădirea Primăriei şi pe cei aflaţi în faţa ei. Se pare că această informaţie şi-ar fi atins scopul. Unii spun că se urmărea ca revoluţionarii să părăsească clădirea. De fapt, în acea noapte, cei care se aflau în faţa sediului Primăriei au plecat acasă, iar în interior a mai rămas doar o mână de oameni, care au format ulterior Comitetul Revoluţionar. Interesant este că imediat după executarea soţilor Ceauşescu şi zvonurile de acest gen au încetat. Revoluţionari în plus Până în data de 25 decembrie, în paralel cu oamenii din Primărie, au făcut revoluţie şi foştii nomenclaturişti, care şi-au instalat cartierul general în actuala clădire a Judecătoriei. Aceştia s-au adunat acolo, după ce au fost daţi afară din Primărie. Acest "comitet de revoluţionari" a fost dizolvat abia după moartea lui Ceauşescu. Foştii nomenclaturişti au încercat de mai multe ori să preia conducerea judeţului în zilele de 22-25 decembrie, făsă succes însă. În această perioadă, foştii conducători comunişti ai judeţului au fost arestaţi de mai multe ori, de fiecare dată fiind eliberaţi de către armată. În Oradea, sunt 34 de revoluţionari cu acte în regulă, care au participat activ la evenimentele din Decembrie 1989. Alături de aceştia mai sunt 16 persoane, eroi ucişi în diferite oraşe din ţară, precum şi câţiva răniţi în luptele din Bucureşti, Timişoara sau Arad. Şase revoluţionari nu au părăsit clădirea Primăriei decât în ziua de Crăciun. Se vehiculează ideea că pe lista revoluţionarilor bihoreni se aflau patru persoane care nici măcar nu se aflau în oraş în acele zile, fără însă a dori să le facă publice numele.