Procurorul general al României, Ilie Botoş, susţine că este mult mai greu de documentat criminalitatea gulerelor albe, care are şi un nivel de contrareacţii mult mai puternic decât celelalte forme de criminalitate, din cauza cărora nu de fiecare dată imaginea procurorului "a ieşit în sensul pozitiv". Într-un interviu acordat agenţiei de presă MEDIAFAX, procurorul general Ilie Botoş a declarat că, în cazul Rafo, procurorii au identificat şi blocat conturi reprezentând echivalentul a două milioane de euro, aflate în bănci din Elveţia. Pe de altă parte, Botoş a afirmat că este necesară o delimitare prin lege a competenţei în ceea ce priveşte investigarea infracţiunilor de macrocriminalitate economico-financiară, în condiţiile în care există structuri similare la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi la Direcţia Naţională Anticorupţie. Prezentăm integral interviul în pag..... Reporter: Domnule procuror general, în 16 mai Comisia Europeană va prezenta Raportul de ţară privind România. Cum credeţi că va fi capitolul privind criminalitatea organizată în România ? Ilie Botoş: Din informaţiile pe care le deţin, raportat la evaluările făcute de experţii germani privind activitatea noastră pe combaterea criminalităţii organizate, am înţeles că raportul este favorabil. Au fost apreciate atât metoda, cât şi rezultatele obţinute în domeniul combaterii criminalităţii organizate. Cu toate acestea, noi avem în permanenţă în preocupare realizarea unui sistem integrat regional de cooperare în materia combaterii criminalităţii organizate, fapt care a fost abordat şi în prezenţa unor demnitari britanici cu care am avut o serie de discuţii legate de obiectivele pe care România le are de îndeplinit în această zonă. Rep.: Am înţeles că v-aţi extins această cooperare în sensul de parteneriat cu Bulgaria. I.B.: Nu numai cu Bulgaria. Iniţial, era un proiect de trilaterală operaţională între România, Republica Moldova şi Ucraina. În momentul de faţă, avem un dialog şi cu Bulgaria şi dorim să extindem această metodologie şi acest protocol pe toată zona, deci pe toată regiunea, atât cu Ucraina, Moldova, cât şi cu Bulgaria şi cu Turcia, în aşa fel încât să creionăm o metodologie unitară, un schimb optim de informaţii şi capacitatea ca procurorii statelor vecine să lucreze împreună cu ai noştri când este vorba de un caz încă din faza incipientă, în aşa fel încât să ne organizăm activităţile investigative fiecare pe teritoriul lui. Rep.: Cele mai importante dosare ale Direcţiei de Investigare ale Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), care sunt instrumentate la momentul acesta, ar fi Rafo, Rompetrol...? I.B.: Deci sunt două componente distincte, avem criminalitatea organizată standard - ca să spun aşa - clasică, în care intră traficul de narcotice, traficul de persoane, alte categorii de fapte încadrate în această zonă, faptele cu violenţă legate de criminalitatea organizată ş.a.m.d, şi Serviciul de macrocriminalitate economico-financiară care a fost introdus în cadrul DIICOT-ului odată cu înfiinţarea acestei direcţii. Nu numai aceste două dosare de macrocriminalitate economico-financiară sunt importante şi sunt în fază destul de avansată de investigare, sunt şi alte lucrări importante, lucrări cu un nivel de complexitate deosebit în care se lucrează în echipe complexe. Procurorii au la dispoziţie ofiţeri detaşaţi din cadrul Poliţiei Române şi din structura specializată a Ministerului de Interne şi de asemenea lucrează cu un colectiv de specialişti în materie economico-financiară. Au fost investigaţii de lungă durată, investigaţii grele, investigaţii în care, nu de fiecare dată imaginea procurorului a ieşit în sensul pozitiv şi asta nu neapărat datorită faptului că au existat probleme în cadrul investigaţiilor, ci datorită contracarării reacţiilor pe care le-au avut părţile, apărătorii ş.a.m.d. Este o chestiune firească, nu se întâmplă numai în România, se întâmplă în toate ţările în care există această ofensivă în domeniul combaterii criminalităţii economico-financiară. Toţi experţii ştiu că criminalitatea gulerelor albe este mult mai greu de documentat şi cu un nivel de contrareacţii mult mai puternic decât celelalte forme de criminalitate. Rep.: Ar putea constitui un regres faptul că instanţa nu a confirmat arestarea lui Marian Iancu ? I.B.: În amândouă cazurile, atât în cazul Rafo, cât şi în cazul Rompetrol, investigaţiile se derulează conform trainingului operaţional stabilit de procuror. Problema măsurilor preventive este o chestiune care ţine de punctul de vedere al procurorului, raportat la punctul de vedere al instanţei. Nu întotdeauna instanţa este obligată să ţină seama de ceea ce propune procurorul şi s-ar putea să aibă puncte de vedere diametral opuse raportat la argumentele invocate de procuror. Şi în cazul de faţă, aprecierea instanţei, potrivit căreia cercetarea în stare de libertate în aceste cauze poate fi menţinută, nu este de natură a bloca sau a impieta activităţile de natură investigativă derulate de procuror. Pe de altă parte, există în ce priveşte aceste cauze, şi mă refer la cauza Rafo, cooperare internaţională în ce priveşte identificarea unor conturi şi blocarea acestor conturi în vederea lămuririi aspectelor care ţin de provenienţa sumelor de bani. Rep.: La ce sumă se ridică... ? I.B.: Este vorba de trei milioane de franci elveţieni, peste două milioane de euro. Rep.: Spuneţi-mi, există cadrul normativ necesar la momentul acesta pentru investigaţiile acestea de mare amploare, având în vedere că încă sunt în dezbatere în Parlament proiectele de modificare a Codului penal şi a celui de procedură penală... ?! I.B.: Din punctul meu de vedere mai este mult de lucru. În primul rând, inclusiv experţii germani, au ridicat o serie de probleme legate de instrumentarul investigativ existent la dispoziţia procurorilor şi de limitele impuse în special de Constituţie, din păcate, legate de anumite măsuri preventive. Este vorba de limita a 180 de zile privind măsura arestării în fază de urmărire penală, a 120 de zile în ceea ce priveşte autorizările de interceptare - cu o trimitere exactă la cauze de un înalt grad de pericol social cum sunt aspectele legate de terorism sau de criminalitate organizată: trafic de droguri, trafic de persoane, unde monitorizările specifice durează un interval îndelungat de timp. Activităţile de decelare a diviziunii infracţionale, a grupărilor de crimă organizată presupun de asemenea măsuri laborioase. Şi aceste limite sunt de natură a bloca într-un fel activităţile procurorilor. Cu toate acestea, rezultatele noastre sunt bune şi evaluările au fost pozitive în acest sens. Pe de altă parte, există o discuţie legată de competenţă în ce priveşte macrocriminalitatea economico-financiară. Există puncte de vedere diferite, în momentul de faţă legislaţia permite o interpretare în oglindă ca să spun aşa, există o structură de macrocriminalitate economico-financiară la nivelul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), o structură similară la nivelul Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Organizate şi a Terorismului (DIICOT). Este de sperat ca aceste probleme legate de competenţă să fie delimitate în mod cert printr-o intervenţie legislativă, normativă în care să se stabilească cu exactitate, în ce condiţii o structură specializată care are obiect de activitate principal. Cum este DNA-ul - obiectul de activitate este lupta împotriva corupţiei, a corupţiei la nivel înalt, iar la nivelul DIICOT-ului este lupta împotriva criminalităţii organizate şi a terorismului. Toate celelalte infracţiuni subsecvente care au legătură cu infracţiunea principală - din punctul meu de vedere - trebuie să rămână la structura care începe investigaţia principală şi diferenţierile să se facă în raport de zona principală de acţiune, anticorupţie pe de o parte, crimă organizată şi terorism pe de altă parte. Rep.: Acesta a fost, să înţeleg, unul din punctele divergente între DNA şi DIICOT ? I.B.: Au fost, nu neapărat puncte de vedere divergente, au fost discuţii la nivel de procurori, la nivel de experţi, s-au pus în balanţă toate argumentele. De ce? Pentru că atât colegii de la DNA, cât şi cei de la DIICOT au interesul ca să identifice argumentele pro şi contra în aşa fel încât să prevină o serie întreagă de incidente procedurale. Pe de altă parte, pot să vă spun că în ultimul timp există o colaborare mult mai strânsă între cele două structuri, există un schimb de informaţii operativ şi nu o dată s-au întâlnit la nivel de echipe de investigaţii şi-au organizat inclusiv activităţi operative în comun ceea ce este un lucru deosebit de pozitiv. Rep.: În iunie va începe Cupa mondială la fotbal, în Germania. Sunt autorităţi europene care şi-au exprimat oarecum îngrijorarea că, sub pretextul Cupei mondiale, reţele de trafic de carne vie vor profita pentru a se deplasa către spaţiul Schengen. Aveţi solicitări din partea autorităţilor străine în sensul supravegherii acestui fenomen ? I.B: La noi situaţia este altfel, pentru că România are un anumit statut. Ca şi ţară candidată, nu mai există obligativitatea vizelor decât la un anumit nivel, este vorba de Marea Britanie. Bineînţeles că reţelele de trafic de persoane exploatează orice ocazie pentru obţinerea de foloase majore din asemenea oportunităţi. În momentul de faţă eu, personal, nu pot să vă spun că am date şi informaţii, pentru că toate datele legate de traficul de persoane şi de celelalte forme ale criminalităţii organizate sunt procesate şi colectate de structurile de profil, dar putem face o evaluare în acest sens şi vă putem da câteva informaţii punctuale, dacă e cazul. Rep.: Se tot vorbeşte de restructurarea Ministerului Public. Concret, în ce constă această restructurare? I.B. În primul rând, în această săptămână, o să am o întâlnire, convocată de Adunarea Generală a procurorilor, împreună cu Secţia de procurori a CSM (Consiliul Superior al Magistraturii), pentru a pune pe tapet necesităţile actuale ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai puţin structurile specializate - e vorba de DIICOT şi DNA, care au ştatele de funcţii, care au personalul stabilit. Este vorba de restructurarea secţiilor neoperative şi chiar a celor operative, în sensul restrângerii numărului de persoane din anumite sectoare şi a distribuirii lor către sectoare unde există un volum de muncă mai mare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost un "Titanic cu motor de Trabant", ca să spun aşa, ani de zile supradimensionat. Este normal să existe o politică care să genereze o structură flexibilă, capabilă să facă faţă noilor forme de criminalitate, să se transforme într-o entitate de suport real al colegilor din teritoriu în ce priveşte coordonarea, îndrumarea şi sprijinul din punct de vedere al unor aspecte de ordin practic, componenta care ţine de recursul în interesul legii, unificarea practicii ş.a.m.d. Deci, în acest sens, chiar se lucrează în Ministerul de Justiţie, care are un proiect. Noi o să punem pe tapet necesităţile noastre din acest punct de vedere, în aşa fel încât componentele operative să fie alimentate cu resursă umană şi cu logistica necesară, ca să-şi facă treaba, dar în egală măsură va trebui să creionăm o serie, un pachet de criterii în baza cărora să rămână în structura Parchetului General numai persoane care întradevăr merită acest lucru.