Comuna Sânnicolau Român a fost desfiinţată prin reorganizarea administrativ-teritorială a ţării din anul 1967. Toate cele trei localităţi componente, Sânnicolau Român, Berechiu şi Roit, au fost transferate la o altă comună, efectul văzându-se cu fiecare an ce trecea, printr-o tot mai accentuată degradare edilitară, prin pierderea identităţii obşteşti, prin anihilarea potenţialului comunal, a şansei şi posibilităţii rezolvării problemelor cetăţeneşti. Clădirile publice au devenit nişte imobile părăsite, iar spaţiile din jur, terenuri virane, năpădite de bălării. Într-o situaţie aproape identică se aflau şi căminele culturale, iar şcolile îşi păstrau prestigiul doar datorită menirii lor. An cu an, promoţie după promoţie, elevii din Sânnicolau, Berechiu şi Roit absolveau şcoala elementară, orientându-se spre alte zări. Dar descurajarea şi mâhnirea pentru impusa stare de izolare a celor trei sate, neîncrederea în rezolvarea problemelor la noul centru de comună apare cu atâta evidenţă prin refuzul a numeroşi cetăţeni din cele trei sate de a se adresa noilor autorităţi comunale, chiar şi numai o singură dată, în toţi aceşti 36 de ani, câţi au trecut de când s-a desfiinţat comuna lor.
În urma Referendumului din anul 2003, cetăţenii din satele Sânnicolau Român, Berechiu şi Roit au obţinut dreptul reînfiinţării comunei Sânnicolau în vechea sa componenţă. Primar al nou înfiinţatei comune a fost numit în 2003 şi apoi ales în anul electoral 2004 dl DUMITRU MAGHIAR.

Aşezarea lăturalnică a comunei faţă de Drumul Naţional care leagă Oradea de Arad nu motivează şi nu scuză izolarea totală şi degradarea la care au fost condamnate cele trei sate, fără resurse materiale, fără finanţări care le-ar fi ferit de declinul lor general. „În 2003 am găsit cele trei sate într-o stare jalnică, ce întrecea orice închipuire, practic, comunitatea era condamnată la o existenţă degradantă. Dar consătenii noştri sunt oameni mândri şi harnici, cu mare dragoste pentru localitatea natală şi adânc respect faţă de pământ, aici nefiind lot sau grădină nelucrate. Pentru aceasta ne-am dorit cu toţii ieşirea din starea nefirească de până atunci şi reînfiinţarea comunei", afirmă primarul Dumitru Maghiar, rememorând: "Circa jumătate din străzile satului Roit, cam 30 la sută din cele din Sânnicolau şi cam 25 la sută ale Berechiului nu erau pietruite. În toată comuna existau doar 35 de becuri, Primăria era o ruină părăsită, cu acoperişul spart, cu ziduri în proces de autodemolare. Într-o stare similară era şi dispensarul, şi scolile, şi căminele culturale. „De aici am început şi doresc să precizez că noi, toţi cei aleşi, primar şi consilieri, ne considerăm responsabili, cu întreaga noastră putere de muncă şi de gândire, pentru schimbarea totală a acestei comune, pentru aducerea ei la demnitatea şi aspectul pe care le merită. Iar dacă până acum ne-am aflat în dificila etapă a reabilitării comunei, de-acum începe perioada dezvoltării profunde şi complexe a comunei noastre, Sânnicolau Român"- declară primarul Dumitru Maghiar.

Primăria - etalonul edilitar al comunei
La momentul reînfiinţării comunei, noua administraţie nu putea dispune nici măcar de un birou pentru primar, secretar şi un spaţiu pentru acte. Munca de înlăturare a molozului, de curăţenie, de igienizare şi apoi de reconstrucţie a vechii primării a fost uriaşă, iar timpul necesar dării în folosinţă scurt. Primarul Dumitru Maghiar a fost iniţiatorul, omul de legătură şi de acţiune, factorul de decizie şi de rezolvare a complexelor probleme de reabilitare, de obţinere a fondurilor necesare, a fost exemplu personal, asumându-şi responsabilitatea pentru toate lucrările. Astăzi, Primăria din Sânnicolau Român este un edificiu public cu adevărat reprezentativ pentru această comună demnă, al cărei viitor începe să se prefigureze. Cele opt birouri sunt amenajate şi dotate după standarde europene, dispunând de apă curentă, de încălzire centrală, de mobilier nou şi întreaga dotare tehnică şi birotica necesară, există gresie, faianţă şi lambriuri, geamuri şi uşi termopan. "Cetăţeanul trebuie să intre în primărie cu sentimentul că vine acasă şi cu încrederea că îşi va rezolva problema, aceştia fiind parametrii funcţionalităţii primăriei noastre".

Dispensarul, prima urgenţă
La momentul reînfiinţării comunei, fostul dispensar, care dispunea de 22 de încăperi, ajunsese într-o stare de degradare totală, din 21 de încăperi se vedea cerul prin tavan. O clădire publică în ruină. Reabilitarea acesteia s-a făcut în trei etape, lucrările constructive urmând acelaşi complex proces al reparaţiei şi dotării: înlocuirea acoperişului, retencuire şi zugrăvire interioară etc., etc. Astăzi, aici îşi are cabinetul medicul de familie, există cabinet stomatologic, o farmacie şi un centru de permanenţă medicală, care asigură asistenţă medicală cetăţenilor comunei 24 din 24 ore.

Drumurile de piatră, cum n-au fost niciodată
Toate drumurile comunei au fost pietruite în cei patru ani, iar în prezent se lucrează în ritm intens la repietruirea lor. În fază de licitaţie se află şi lucrarea de refacere asfaltică a drumului de intrare în comună. Modernizare trotuarelor a fost o altă lucrare avută în vedere executând mai întâi 1 km, iar apoi un alt kilometru, pentru ca în acest an să refacem alţi 2 km trotuare, în toate cele trei sate.

Iluminatul, ca într-o metropolă
Dacă la începutul lucrării de iluminat al satelor, în 2005, am montat corpuri noi şi economicoase din 4 în 4 stâlpi, la această oră avem montate asemenea becuri pe majoritatea străzilor comunei la fiecare stâlp, spre marea bucurie şi satisfacţie a consătenilor, care spun că parcă ne aflăm într-o metropolă. Până la Paşti vom mai monta circa 100 asemenea becuri, iar restul de vreo 40 sunt prevăzute a fi montate până în iarnă.

Reînnoirea alimentării cu apă
Un proiect comun cu oraşul Salonta priveşte reabilitarea reţelelor, construcţia canalizării şi a staţiei de epurare. Dar în comună apa este suficientă în fiecare sat. Oricum, se impune încă un foraj.

Planuri de viitor
Dintotdeauna s-a dorit scurtarea distanţei dintre Sânnicolau şi Oradea. Un drum de legătură prin Livada va scurta distanţa la 17 km, faţă de 31 km. Există întocmit un proiect ce va fi depus în vederea finanţării. Drumul va fi atât în interesul agricultorilor noştri, dar şi al investitorilor. Există şansa înfiinţării unor parcuri eoliene la Sânnicolau şi Berechiu.
Se intenţionează reabilitarea păşunilor, pentru a putea deveni productive prin parcelare. Avem în vedere şi consolidarea drumurilor care să permită un larg acces.


Poliţie, bibliotecă şi internet
Dacă în această clădire se află acum şi postul de poliţie, într-o perspectivă apropiată el se va muta în clădirea fostului pichet de grăniceri, unde vom putea asigura şi locuinţe de serviciu pentru poliţiştii comunei. În acest imobil vom asigura spaţiu şi pentru biblioteca comunală, pentru un club de internet, cât şi pentru alte cerinţe al comunei. Probabil că vom amenaja şi un teren de fotbal - ne spune edilul şef al comunei.


Şcoala - garanţia viitorului comunei
La momentul reînfiinţării comunei, clădirea Şcolii cu clasele I-VIII din Sânnicolau se afla într-un stadiu de degradare totală. La fel ca şi în cazul celorlalte edificii publice comunale şi aici s-au impus măsuri radicale şi urgente de reconstrucţie. A fost construită o nouă şarpantă, s-au tencuit şi zugrăvit pereţii interiori şi exteriori, s-a refăcut instalaţia electrică, s-au montat geamuri termopan, culoarele au fost gresiate şi îmbrăcate în lambriuri, s-au amenajat grupuri sanitare interioare, s-a asigurat apă curentă, iar sălile de clasă par adevărate cabinete, dotate cu mobilier nou şi funcţional, ordinea şi curăţenia domnind pe deplin. O sală de clasă este destinată laboratorului de informatică, cu acces la internet. O dotare similară interioară, inclusiv cu grupuri sanitare şi centrală termică există şi la Şcoala cu clasele I-IV din Roit, iar la Berechiu, aceleaşi lucrări urmează să se efectueze în acest an. Dorinţa expresă a conducerii comunei este ca Şcoala din Sânnicolau să redevină la valoarea şi calitatea de odinioară, motiv pentru care întregului personal didactic - educatoare, învăţătoare şi profesori - i se solicită implicare în formarea şi educarea copiilor, o pregătire şcolară şi extraşcolară care să le asigure o participare meritorie la concursuri, competiţii, olimpiade. De-acum copiilor comunei le sunt deschise porţile viitorului, iar ei sunt viitorul comunei.
Cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, printr-un program de finanţare, am reuşit să reabilităm în totalitate sala de sport, de la acoperiş la pardoseală, fiind dotată cu aparatura necesară.

Căminele culturale, bijuterii comunale
Cele trei cămine culturale ale comunei s-au aflat, la momentul reînfiinţării comunei, în cea mai jalnică stare cu putinţă. Supuse unor complexe şi structurale lucrări, astăzi fiecare cămin cultural din cele trei sate, Sânnicolau, Berechiu sau Roit, reprezintă mândria localităţii, oamenii nesfiindu-se să le numească bijuterii săteşti. De altfel, tinerii, de fapt, oricine intră în cămin, se comportă civilizat, iar în cămin nu se bea şi nu se fumează.

La nunta de aur
La iniţiativa primarului Dumitru Maghiar, în urmă cu câteva zile, la Căminul cultural comunal a avut loc sărbătorirea cuplurilor care şi-au aniversat 50 de ani de căsătorie şi chiar mai mulţi. Despre succesul acestei întâlniri vorbeşte şi prezenţa a 47 de perechi din cele vreo 50 încă închegate. Lacrimile de bucurie, emoţiile şi mulţumirea pentru această neuitată întâlnire i-au stăpânit pe... mirii de aur, pentru care a fost pregătit un program artistic, li s-au oferit diplome, premii în bani, o masă la cămin.