O carte pe zi Autorul acestei cărţi - "fructul unei admirabile intuiţii de romancier social, psihologic, prin tehnică, urmărind un proces de descompunere interioară, cu o progresivă gradare dramatică" (Şerban Cioculescu) - a fost apreciat, în epocă, drept un gazetar cu pană acidă, uneori fulminantă, chiar care tăia în carnea vie a realităţii. De formaţie juridică fiind, Tudor Teodorescu-Branişte a socotit de cuviinţă să pledeze nu la bară cauza celor mulţi şi adeseori striviţi de viaţă, ci prin forţa şi impactul cuvântului; un cuvânt care să lase urme de foc viu în sufletul celui care-l citeşte. Este şi autorul câtorva romane, a scris şi proză scurtă, dar "Prinţul" este cartea care îl reprezintă şi îl defineşte în chip deosebit ca prozator. Acest roman are o acţiune oarecum lineară, fixând narativ contururile şi tribulaţiile lui Jean-Andrei Munteanu, care face cale-ntoarsă de la Paris la conacul din satul Munteni, după ce îşi tocase mare parte din avere. Personajul are ceva din "carura" prinţului Salina din "Ghepardul" lui G. Tomasi di Lampedusa, dar este "subminat" psihologic de tarele unui egoism funciar. "Prinţul" lui T.T.B. este mai mult din tagma "Ciocoilor vechi şi noi", un boier scăpătat şi dezabuzat, insensibil şi cinic. Este posibil ca, peste ani, unii aşa-zişi baroni locali de-aiurea să se recunoască în aceste pagini.