Cu toate că lipsa de perspective este considerată la toate nivelele drept principala cauză a eşecului din Irak, Statele Unite (mai mult ca sigur cu sprijin britanic) se pregătesc acum să recunoască independenţa unilaterală a Kosovo, indiferent de consecinţele pe care le va avea aceasta asupra Europei şi a lumii. În timp ce majoritatea etnicilor albanezi din Kosovo solicită un stat al lor, iar Rusia refuză să ia în considerare şi să recunoască planurile emisarului ONU Martti Ahtisaari ce prevede o independenţă condiţionată şi controlată, SUA se gândesc să ia în considerare ceea ce şi lui Ahtisaari i se părea de neconceput - divizarea provinciei, astfel încât o mică parte să revină Serbiei, iar restul să se alipească la Albania sau să devină un stat independent. Washingtonul se pare că doreşte să acţioneze fără acordul ONU şi susţine că numai un Kosovo independent ar putea aduce stabilitate în Balcani. Poziţia Statelor Unite este una greşită, deoarece nu are în vedere faptul că un asemenea precedent va duce la instabilitate şi la violenţe în alte colţuri ale lumii. Cu toate acestea, SUA şi majoritatea statelor europene membre ale UE insistă asupra faptului că situaţia provinciei Kosovo este una unică şi că nu va duce la stabilirea unui precedent la nivel internaţional. Însă de la Moscova, lucrurile să văd foarte diferit şi Rusia ar putea căuta să folosească acest precedent pentru a-şi reimpune autoritatea asupra teritorilor care au alcătuit fosta Uniune Sovietică. Ciprul şi Spania cu regiunile lor separatiste au toate motivele să fie îngrijorate de perspectiva creării unui astfel de precedent. Noi ar trebui să ne îngrijorăm de urmările pe care le-ar avea declararea unilaterală a independenţei Kosovo în cazul Moldovei. Se prea poate ca Rusia să recunoască în mod unilateral teritoriul separatist transnistrian a cărui desprindere este susţinută de peste 17 ani de bandele criminalităţii ruseşti, ba chiar şi de trupele moscovite. Ucraina poate fi îngrijorată de faptul că Rusia poate alimenta tendinţele separatiste ale Crimeii unde etnicii ruşi se află în majoritate. Cele mai periculoase zone se află însă în Caucazul de Sud, unde există realul pericol ca Rusia să recunoască regiunile separatiste şi să le sprijine. Aici Rusia nu a făcut altceva decât să protejeze guvernele rebele din aceste regiuni separatiste georgiene. La fel, Rusia, cu sprijin armean, ar putea recunoaşte independenţa enclavei Nagorno-Karabakh faţă de Azerbaidjan. Toate aceste conflicte din Transnistria şi Caucazul de Sud ar putea fi dezgheţate de precedentul Kosovo şi ar putea duce la violenţe la graniţa Rusiei, fapt ce i-ar putea oferi lui Vladimir Putin pretextul pentru a-şi exprima intenţiile să rămână în funcţie dincolo de limitele constituţionale. Dan ŞANDRU