- mărturii - Ieşirea pe poarta cazărmii s-a petrecut în 24 august 1944, între orele 5 şi 6 dimineaţa, iar la intrarea în satul Galtiu s-a făcut primul control, să vedem dacă suntem gata de luptă, ce avem şi de ce avem nevoie. Pe parcursul marşului, am fost aprovizionaţi cu hrană şi dotaţi cu muniţie de către unitatea de aprovizionare a Diviziei. Primul contact cu nemţii l-am avut la intrarea în oraşul Teiuş, când o tanchetă germană aflată pe o platformă de vagon din gară a tras spre baterie. Sergentul Banu, comandantul tunului 1, a încercat să o lovească, însă aceasta a sărit de pe platformă şi s-a îndreptat spre râul Mureş dispărând din vizibilitatea tunului. Constituirea unui batalion din unităţile de infanterie ale Diviziei şi ataşarea acestei baterii la acţiunea lor a fost extrem de dificilă. Lipsa mijloacelor de comunicaţie din interiorul lor, cât şi între ele a contribuit la pierderi omeneşti şi materiale, dând posibilitatea inamicului să ia cele mai adecvate măsuri. După o serie de eşecuri, frontul de luptă s-a stabilit pe râul Mureş. După completarea muniţiei necesare, Bateria a fost capabilă să execute trageri eficiente în sprijinul infanteriei, trageri contra bateriei, cât şi cu piese răzleţe, trageri A.T. Pierderile în vieţi omeneşti înregistrate în luptele purtate pe Mureş au influenţat în mică măsură moralul artileriştilor bateriei. Alături de celelalte unităţi militare, am acţionat pentru eliberarea oraşului Carei, ca apoi să se depăşească frontiera de stat, să intrăm în Ungaria şi să luptăm pentru eliberarea Republicii Cehoslovacia. În ziua de 9 mai 1945, ne găseam în lupte în apropiere de Praga, iar la data de 2 august 1945, am intrat în Oradea, oraş fixat ca nouă garnizoană.