În urmă cu o lună, ne deplasam în satul Oşand, comuna Husasău de Tinca, pentru a participa la o aniversare mai puţin obişnuită: mătuşa Floare Horga împlinea 100 de ani. Chiar dacă asemenea exemple de longevitate sunt rare, întâmplarea a făcut ca, zilele acestea, să cunoaştem, şi în oraşul de pe Crişul Repede, o doamnă care va împlini, nu peste multă vreme, 99 de ani. Martoră a celor două războaie mondiale Cu ochii blânzi şi părul albit de ninsoarea vieţii, Maria Fărcaş ne-a primit cu mare emoţie, înconjurată de fiul cel mare şi de soţia acestuia. Cu toate că vederea nu o mai ajută foarte mult, iar mersul este tot mai greoi, trăsăturile frumoase din tinereţe sunt vizibile pe chipul său. A venit pe lume în 29 noiembrie 1906, la Oradea, fiind absolventă a Şcolii de călugăriţe "Sfântul Vincenţiu" din localitate. Cei doi fraţi ai săi, un băiat şi o fată, au murit la câţiva ani de la naştere, răpuşi de boală. S-a căsătorit în 1933, iar în 1934 a născut primul băiat, Anton. După trei ani, a adus pe lume doi gemeni, tot băieţi, Vasile şi Octavian Pleş. "Mama spunea întotdeauna că e bine să ştii să faci ceva în viaţă, motiv pentru care am făcut un curs de croitorie, prestând servicii în acest domeniu. Apoi, timp de 30 de ani, am fost angajată la Poştă până la pensionare", povesteşte femeia. "Mă mir că am reuşit să ajung această vârstă" Martoră a celor două războaie mondiale, Mariei Fărcaş nu i-a fost uşor, cu atât mai mult cu cât, în 1952, din cauza unor neînţelegeri, a hotărât să-şi separe destinul de cel al soţului său. Şi-a crescut singură cei trei copii, însă astăzi se bucură nu numai de dragostea lor, ci şi a nepoţilor (Adrian, Titus şi Otilia) şi strănepoţilor săi (Pamela, Brigitta, Jeanette, Cristofer şi Norbert). "În 1939, când a început războiul, am fost mutaţi la Ocna Mureş, apoi la Alba Iulia, până în 1946, când am revenit la Oradea. Mă mir că am reuşit să ajung această vârstă", povesteşte bătrâna cu seninătate. În fiecare vineri, părintele Nica, preotul bisericii greco-catolice, din cartierul Nufărul, o vizitează acasă pentru a o spovedi. Conştienţi că au în grijă un martor al destinului istoric al acestui neam, rudele o înconjoară cu dragoste şi devotament, aşa cum au făcut şi până acum. Ne-am despărţit de Maria Fărcaş cu speranţa că, anul viitor, o vom surprinde plăcut la aniversarea unui secol de existenţă.