CARACTERISTICILE ACŢIUNII CIVILE Orice cerere cu caracter civil care se depune în instanţă are denumirea generică de acţiune civilă. Ea se poate, însă, denumi şi altfel, în funcţie de obiectul cauzei. Astfel, putem aminti acţiunile în revendicare, care sunt acţiunile civile ale proprietarilor bunurilor imobile împotriva posesorilor fără titlu legal (denumiţi precari în termeni juridici). Astfel de titluri legale pot fi contractele de închiriere, de comodat, altele similare etc. Un alt tip de acţiune civilă este acţiunea în pretenţii prin care solicit obligarea pârâtului la restituirea unui împrumut sau la executarea unei obligaţii materiale constând în achitarea unor sume băneşti datorate cu diverse titluri. În acelaşi timp, putem aminti acţiunile în vederea ieşirii din indiviziune etc. Natura acestor acţiuni civile nu depinde de denumirea lor, ca atare cel care doreşte să depună o astfel de cerere la instanţă nu este obligat să denumească actul ca atare ci este destul dacă o intitulează ?cerere de chemare în judecată? pentru că determinant este conţinutul cererii şi temeiul de drept pe care el se întemeiază. Acţiunea se depune în atâtea exemplare câte părţi sunt chemate în judecată, în afara exemplarului care rămâne în dosarul cauzei. Şi în mod similar se vor depune atâtea copii câte sunt necesare şi din actele care însoţesc această cerere. În acelaşi timp, se anexează taxa de timbru fără care nu se primeşte nici o asemenea cerere de chemare în judecată. Ori de câte ori, în cursul judecării procesului, se depun acte şi documente, ele se depun în atâtea copii câte părţi sunt în cauză. În mod similar şi pârâţii sunt obligaţi să depună actele de care înţeleg să se servească în apărare, în atâtea exemplare câte părţi sunt. Cererea de chemare în judecată trebuie să fie motivată în drept şi în fapt. În fapt înseamnă descrierea stării de fapt, a naturii încălcării legii sau interesului reclamantului iar în drept înseamnă invocarea textului de lege - în sens larg evident - încălcat sau care prevede dreptul meu legitim. Textul de lege poate fi atât o prevedere generică din Codul civil, cât şi prevederi din textele legale speciale existente în diverse domenii de reglementare juridică. În acelaşi timp, trebuie ca pretenţia să fie bine determinată - spre exemplu suma pretinsă trebuie să fie nominalizată expres şi nu generic.