Pentru cele 180 de persoane, care au trecut pragul Azilului de Noapte de la înfiinţare, drama a început în momentul în care s-au văzut aruncaţi în stradă. Fie abandonaţi de propriii copii, fie alungaţi de foştii soţi, fie scoşi afară din instituţiile de ocrotire, toţi par să tânjească după o mână de ajutor. Fără familie, fără un adăpost şi fără un loc de muncă, după nopţi întregi dormite prin parcuri, gări, nespălaţi şi nemâncaţi, doar cu hainele de pe ei, ajung să bată la poarta Casei "Nova Vitae", în căutarea unei noi vieţi. Un adăpost pentru 60 de nevoiaşi Azi, Azilul de Noapte, situat pe str. Gutenberg, găzduieşte 41 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 şi 70 de ani. Aici şi-au găsit un loc în care să-şi odihnească oasele 31 de bărbaţi şi 10 femei, cazaţi în patru dormitoare separate pentru fiecare sex. Ultimii locatari ai azilului sunt trei tineri, care, împlinind vârsta de 18 ani, au fost nevoiţi să părăsească instituţiile de ocrotire. La parterul imobilului sunt amenajate dormitoarele, care au o capacitate de şase paturi supra-etajate şi grupurile sanitare, în timp ce, la mansardă, a fost improvizată o mică sală de mese, unde chiriaşii se reunesc seara pentru a lua cina caldă oferită de către Fundaţia "Ecclesia Mater". Totul se desfăşoară conform unui regulament bine stabilit. Accesul aici se face numai în urma unui control medical, analizele pulmonare şi cele de sânge fiind obligatorii. Din păcate, cazurile urgente apărute peste noapte nu au nici o şansă să fie soluţionate, accesul în incinta azilului fără analize nefiind permis. Într-un fel, măsura este justificată, mai ales că există riscul ca noii veniţi să fie purtătorii unor viruşi, care ar putea fi transmişi celor deja cazaţi aici. Persoanele de aici mai trebuie să achite şi o chirie de 10.000 lei pe zi, ei putând beneficia de acest serviciu social timp de şase luni cu o prelungire de alte şase, iar în cazuri deosebite se mai poate accepta o nouă şedere. Fiind un azil de noapte, în timpul zilei, începând cu ora 6.00, chiriaşii sunt obligaţi să părăsească incinta, urmând să revină abia după masă, în jurul orei 17.00, când li se permite accesul în imobil. La mila comunităţii De un an şi opt luni, de când a fost dat în folosinţă imobilul, pe aici s-au perindat fel şi fel de oameni, de la oameni cu carte - ingineri, gestionari, medici - pâna la tineri ieşiţi din instituţiile de ocrotire. "Tinerii sunt dornici să se integreze în societate, să-şi căştige independenţa financiară, iar după două, trei luni se angajează şi părăsesc azilul, reuşind astfel, după mulţi ani, să dobândească libertatea şi intimitatea de care au nevoie", ne-a declarat Ştefan Ferencz, administratorul azilului. Deşi în timpul zilei accesul nu este permis în incinta azilului, decât dacă chiriaşii lucrează noaptea, totuşi se face o excepţie în cazul unui bătrân imobilizat în căruciorul cu rotile. O poveste tragică se ţese în jurul vieţii lui. În ziua în care a fost adus pe brânci la azil de propriul fiu, acesta şi-a renegat tatăl, refuzând să-şi asume orice responsabilitate faţă de întreţinerea lui. Mai mult, fiul şi-a însuşit buletinul bătrânului, reuşind astfel să ridice toate drepturile băneşti provenite din pensie. "Am trei fii, din care doi sunt plecaţi din ţară, iar cel mic mi-a vândut casa, mi-a luat banii şi m-a lăsat pe drumuri. Am 68 de ani şi de un an sunt invalid", ne-a declarat Dumitru M. Din fericire, este un caz izolat, majoritatea dintre cei prezenţi reuşind să se integreze în muncă şi să aibă un trai decent. Dar procesul de socializare este destul de greu şi anevoios, cei de aici având de luptat cu viciul alcoolului. "Accesul celor în stare de ebrietate în clădire este strict interzis. Dacă chiriaşul neagă că ar fi consumat vreo tărie este pus să sufle în fiolă, iar cel prins cu minciuna este consemnat să stea în stradă trei nopţi. Dacă incidentul se repetă de trei ori, îi interzicem ca timp de 6 luni să mai poată locui aici", am aflat de la administratorul azilului. O mână întinsă femeilor abuzate Începând de anul viitor, după ce va fi aprobat un proiect de finanţare, aici se doreşte ridicarea unei alte construcţii. Noul corp va avea trei nivele, urmând ca la demisol să fie amenajată o bucătărie, care să asigure prepararea a 300 de porţii de mâncare, o sală de mese şi spălătorie, la primul nivel, două dormitoare destinate femeilor fără adăpost, un izolator, unde vor fi cazate temporar femeile care au fost victime ale violenţei domestice, iar o altă cameră va fi locuită de către femeile care împreună cu copiii lor au fost alungate de soţi în stradă. La mansardă se preconizează amenajarea unui număr de patru garsoniere, ce urmează a fi date în chirie familiilor care trec printr-un proces de socializare. "Sperăm ca, începând cu primăvara anului 2004, să putem demara lucrările de construcţie, iar în toamna aceluiaşi an să putem da în folosinţă noua clădire", ne-a informat Ştefan Ferencz.