O căprioară sălbatică aşteaptă eliberarea din captivitate Un lucrător bun la inimă de la ferma zootehnică de lângă pădurea Alparea, anul trecut, a găsit pe câmp un pui de căprioară în stgare precară, pierdut de mama lui. A fost salvat de la pieire pentru că era aşa de mic, încât nu se putea ţine pe picioare, câinii vagabonzi şi răpitoarele i-ar fi curmat viaţa. Omul, cu bun simţ, l-a dus la fermă, îngrijindu-l ca pe un bebeluş, asigurându-i toate condiţiile pentru a creşte mare. Pentru a se simţi în largul său ţarcul construit anume pentru puiul de căprioară, salvatorul a confecţionat o iesle în care a pus furajele necesare, precum şi apă la discreţie. La început puiul era foarte timid, dar pe parcurs s-a acomodat, făcând chiar salturi prin ţarc. A trecut timpul, iar acum îl poate vedea toată lumea cum a crescut şi a prins putere. După talie şi comportament, se poate spune că a ajuns la maturitate, este o căprioară în toată regula. Totuşi, captivitatea o deranjează. Aleargă nebuneşte prin spaţiul îngrădit cu garduri de sârmă de ici, colo frământată, aşteptând eliberarea. Parcă ştie că ea face parte din fondul cinegetic al silviculturii. Iar crescătorul merită respect pentru gestul său. Poate cineva va hotărî soarta nevinovatei căprioare, redându-i libertatea sau poate o va dona unui parc zoologic. Să auzim de bine, pentru că şi legea ocroteşte înmulţirea cervideelor în mediu natural.