Previzibil prin consecvenţa promovării unui discurs de la care nu s-a abătut deloc, Corneliu Vadim Tudor iese în faţă, în răstimpuri, cu gesturi absolut surprinzătoare. Aşa este asocierea sa de imagine cu Oana Zăvoranu. De acum, e foarte probabil că viaţa acesteia se va împărţi în două mari etape: înainte şi după momentul Vadim. Dar şi istoria poate consemna liniştită faptul ca pe unul de referinţă pentru involuţia societăţii româneşti. Până la Vadim, Querida devenise celebră pentru trei lucruri: implanturi de tot soiul, unde trebuie şi unde nu trebuie, relaţia pasională cu latin-loverul Pepe, fiul celebrului lăutar Ion Talent, şi, nu în cele din urmă, certurile jegoase de la OTV, cu mama ei, pentru împărţirea unei moşteniri care include şi un cimitir. Odată cu numirea sa în funcţia de consilier de imagine al preşedintelui PRM, Oana Zăvoranu face pasul din lumea telenovelelor de doi bani într-o altă făcătură ieftină, destinată consumului larg de televiziune. Dacă peste câteva luni vor fi alegeri anticipate, aşa cum vrea preşedintele Băsescu şi cum prognozează mulţi observatori, la anul, pe vremea asta, deputata Oana Zăvoranu va lua cuvântul de la tribuna Camerei. Ei bine, pentru o tovărăşie atât de selectă şi-a lepădat Vadim rangul, zic unii, rânjind fericiţi că mai au un motiv în plus să-l ia în balon pe liderul PRM. Ei uită că, simultan cu discursul Queridei, Gigi Becali va tuna în plenul Senatului României. Mai mult, dacă partidul său va obţine cele 7 procente cu care este cotat mai nou, e posibil ca Gigi să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Camerei superioare a Parlamentului. Mai sunt destui cei care, la vederea unor asemenea prezenţe - până mai ieri doar pitoreşti şi atât - se miră că ele sunt pe cale să pătrundă în politica de prim rang. Ei trec cu vederea ofensiva mediatică pe care astfel de personaje o desfăşoară de câţiva ani buni încoace. La urma urmei, cu ce e mai presus un cuplu precum Traian Băsescu - Elena Udrea sau Cozmin Guşă - Lavinia Şandru decât Vadim - Oana Zăvoranu? Sau Becali - Alex Stoenescu? Mai aparte, liderul PNG s-a declarat misogin, aşa că nu poate colabora cu o femeie în munca de partid. În schimb, un istoric de renume se potriveşte de minune blazonului său în plină afirmare. Astfel de asocieri, aparent imposibile, sunt pe cale de a deveni necesare, din cauza gustului exacerbat pentru circ al românilor. E clar că un segment tot mai consistent de electorat nu mai are urechi pentru discursuri sforăitoare şi preferă stilul tranşant, tradus adesea prin înjurătura neaoşă. Vanghelie e istorie de pe-acum, pentru o epocă în care fac furori adevăraţi maeştri ai genului. În 2000 sau 2004, primarul Sectorului 5 stârnea hohote dispreţuitoare de râs pentru semi-analfabetismul său, dar şi voturile entuziaste ale bucureştenilor din "parohia" sa. Acum, când Vanghelie îşi trimite adversarii să pună mâna pe almanahe, nici nu-ţi vine să zâmbeşti, pentru că televiziunile se întrec în a găzdui fenomene ale naturii umane care nu se sfiesc să-şi dea drumul la gură, debitând nişte enormităţi ce-l lasă interzis pe orice om de bun simţ. De dragul câştigării audienţei, circul a trecut de la stadiul de excepţie la acela de regulă. Şi dacă prinde atunci când vine vorba de fotbal, viaţă intimă sau show-biz, de ce nu s-ar întoarce, considerabil sporit, acolo de unde a pornit: în sfera politicii? La începutul lui 1990, aveam, cu toată nebunia din CPUN, o tagmă politică superioară adunăturii de circari în frunte cu care vom defila în curând prin Europa. Dezbaterea din ’90 a prezidenţiabililor Iliescu - Raţiu - Câmpeanu a devenit standard, încă neatins, de eleganţă comportamentală şi de coerenţă ideatică. De atunci, cu toţii am fost complicii degradării vieţii publice româneşti. Nu numai pasivitatea publicului a încurajat afirmarea unor indivizi, care, într-o ţară normală, n-ar îndrăzni să ridice vocea nici măcar pe o scară de bloc. Lipsa de civilizaţie elementară, gradul de subdezvoltare intelectuală a unei mase însemnate de români şi o predilecţie de speriat pentru mitocănie sunt câteva din cauzele pentru care scandalurile cele mai mizerabile şi atitudinile cele mai infecte cunosc o asemenea propensiune. Pe măsură ce, teoretic, ne-am apropiat de Europa, practic, am început să semănăm tot mai mult cu Bolivia sau Ecuadorul. La noi, ţigănia cea mai abjectă a ajuns să fie lege, în loc ca majoritatea să-şi impună nivelul de civilizaţie minorităţii. În ritmul ăsta, e simplu de bănuit că, dacă Tribunul nu o va zburătăci degrabă, Oana Zăvoranu va fi privită în curând ca o doamnă a politicii româneşti. Iar faptul va fi considerat ca fiind foarte firesc într-o ţară în care alte cupluri vestite ale micului ecran, precum Irinel şi Monica sau Bahmuţeanu şi Prigoană, vor împinge grotescul până la capăt, bătând la porţile Parlamentului. Sunt convins că fiecare cunoaşte câţiva care deja ar zice cu ochii închişi: da’ de ce nu?