Până la interzicerea adopţiilor în urmă cu doi ani, s-au câştigat sute de mii de dolari de pe urma acestei ?afaceri?. Principalii cumpărători sunt americani. Unele agenţii româneşti au înlesnit atât de mult procesul de adopţie, încât copiii pot fi comandaţi prin Internet. Micuţii sunt apoi livraţi "la scară" prin curier, ca o marfă luată de la magazin. Pentru majoritatea celor implicaţi, adopţiile nu reprezintă nimic altceva decât o afacere profitabilă, chiar dacă în prezent nu se mai cunoaşte nimic despre soarta a 12 copii din Bihor adoptaţi în anii 1995-1996. Adopţiile internaţionale aveau să facă din România un adevărat Rai pentru diferite reţele care se ocupă cu traficul de copii, care câştigă anual milioane de dolari. Principala marfă o constituia numărul mare al copiilor abandonaţi din centrele de plasament. Tehnica traficanţilor spunea totul. Conform unor prevederi din Regulamentul Comitetului Român de Adopţii, o fundaţie pentru protecţia copilului nu poate intermedia o adopţie, decât dacă este acreditată de către acesta. Pentru a obţine fără probleme un copil, mafioţii aranjau un certificat medical pentru minor, pentru ca mai apoi să ceară de la CRA repartiţia lui nominală. Această metodă a iscat, în ianuarie 1999, un scandal în care au fost antrenate două dintre fundaţiile care acţionau în Bihor, ?Irene? şi ?Stuart?. Cele două fundaţii au obţinut spre adopţie mai mulţi copii, pe baza unor astfel de certificate medicale false. Din scandalul iscat între cele două firme, au fost pierdute actele a 12 dintre copii, a căror soartă nu se mai cunoaşte în prezent. Dar cum au putut cei 12 copii să fie adoptaţi fără a avea actele în regulă? Amănunte în ziarul de mâine!