Traian Hurgoi s-a născut la 1 septembrie 1921, în comuna Abrămuţ, cu cântecul pe buze, cum îi place să spună, într-o zonă folclorică din Bihor de pe Valea Barcăului. Bunul său tată, fost şef de tren şi violonist de primă clasă, precum şi fratele acestuia, Hurgoi Moisa, ţăran din Ceica, i-au îndrumat paşii pe drumul cântecului popular bihorean, sugerându-i să-l ducă mai departe. În anul 1940, este nevoit să se refugieze din calea horthyştilor, la Lugoj, cu întreaga familie. Avea pe atunci 18 ani, terminase liceul şi se înscrisese la Academia de Înalte Studii Comerciale din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1949. "Dragul de a cânta muzică populară mi se trage de pe timpul când eram elev. Organizam ansambluri cu tineretul în deplasare încă din anii 1938-1939 la Satu Mare, Baia Mare, Cluj-Napoca, Sighet etc.", debutând ca solist vocal cu cântecul "Când m-am născut în satul meu şi ţara mea". După 1945 şi-a modelat vocea la Şcoala populară de artă, aducând pe scenă cu sine totdeauna de pe meleagurile natale texte şi unele melodii deosebite învăţate la ţară, de la săteni. Ulterior şi-a îmbogăţit repertoriul cu alte melodii dăruite de colaboratorii rapsozi de pe întreaga vale a Crişurilor, între care: "Zi mai bine highighiş", "Bihoreană, bihoreană", "Pe picior ca în Bihor" ş.a. Cei care îl cunosc, şi nu sunt puţini, îşi amintesc de Traian Hurgoi ca solist vocal în 1947 la fosta orchestră de muzică populară "Danko Pişta", fiind singurul solist român între 5-6 solişti de naţionalitate maghiară. După dânsul au intrat în acea formaţie Maria Dumitraş şi Maria Haiduc, nişte fetişcane pe atunci, spune Traian Hurgoi, împreună făcând demersuri pentru schimbarea denumirii din "Danko Pişta" în Orchestra Populară Crişana. Şi au reuşit, punând împreună bazele acesteia. A colaborat cu ansamblul "Nuntaşii Bihorului" cu care a participat la cel de-al XI-lea Festival muncitoresc din Germania. Cu orchestra populară au fost şi în Olanda, colaborând cu minunata artistă Lucreţia Ciobanu, cu Felician Fărcaşu, Dumitru Sopon etc. Rezultatul strădanilor sale se regăseşte în înregistrări, în casete personale şi colective, cu înregistrări de colinzi. Făcând din nou apel la amintiri, Traian Hurgoi se gândeşte cu nostalgie la prieteniile sale cu Elena Haşaş, Elvira Lerinţiu, cu care a participat la concerte extraordinare de folclor organizate de Televiziunea Română împreună cu violonistul Gheorghe Rada, dirijorul de atunci al orchestrei populare Crişana. Acum, când se află în pragul a 85 de ani, să-i transmitem şi noi gândurile cele mai frumoase şi urarea de viaţă lungă cu sănătate. Deşi suferinţele fizice nu l-au ocolit, lui Traian Hurgoi i-a rămas vocea puternică, izvorând din tăria sufletului şi sentimentului românesc. În locuinţa sa de pe strada Aluminei, din Oradea, Traian Hurgoi păstrează cu sfinţenie cea mai scumpă amintire, toate costumele populare în care a evoluat, alături de care nu lipseşte tricolorul românesc şi eşarfa tricolor cu care se înfăşura la brâu ori de câte ori ieşea în străinătate.