Cred că şi eu am trecut de multe ori pe lângă dânsul fără să-i fi acordat o atenţie deosebită. Şi ca mine, poate, zeci, sute, mii de orădeni şi nu numai. Pentru mine, ca şi pentru ei, el era doar un om printre oameni şi atât.
Când am avut norocul să-l cunosc, însă, să-l citesc şi răscitesc, să-mi dau seama de valoarea sa, el, necunoscutul, a crescut enorm în sufletul şi inima mea.
El - necunoscutul - se numeşte Nicolae Iştoc, orădeanul, scriitorul Nicolae Iştoc. Poate cititorul a avut şansa să-i "prindă" una dintre cele 14 cărţi scrise de domnia sa până în prezent, dar în mod deosebit trilogia "Darlingtonia" (titlul exact: "Vorbele Darlingtoniei"), carte de aforisme şi cugetări, gânduri şi însemnări, 8538 de astfel de "vorbe", toate scrise din dragostea ce le-o poartă celor două fiinţe scumpe sufletului său, Cătălin (fiul) şi Caty (soţia), ambii decedaţi prematur şi care, de acolo din mormânt, i-au pus pixul în mână şi l-au îndemnat să scrie, pentru a-şi ostoi sufletul şi inima în amintirea lor. Dar cărţile scrise în memoria lor arată, în acelaşi timp, faptul că Nicolae Iştoc este un mare gânditor al zilelor noastre, un om cu o cultură aleasă, diversificată, om pe care posteritatea îl va revendica şi îl va aprecia aşa cum se cuvine. Şi atunci noi, generaţia de azi, contemporanii lui, cum ne vom justifica această neputinţă, această nepricepere, această subestimare?
Semnalez această lacună pentru cei cu obligaţii în acest sens: critici literari, oameni de cultură locali, reviste literare locale şi ziare orădene, dar mai ales forurilor culturale locale.
Tuturor eu le spun: Citiţi-l pe Nicolae Iştoc şi sunt sigur că-l veţi aprecia şi iubi...