Cine este Gabriel Andreescu ştie toată lumea. Membru etalon al Grupului pentru Dialog Social (GDS), ocrotitor înfocat al obsedaţilor şi deviaţilor sexuali, practicant yoga alături de Gregorian Bivolaru, apărător al orgiilor sexuale a membrilor MISA, specialist nepriceput în problema minorităţilor naţionale din spaţiul românesc, susţinător al euro-marxism - leninismului, a homosexualizării şi sodomizării României, şi-a făcut un crez post-decembrist din a ataca în numele drepturilor omului , preceptele morale ale creştinismului în general , şi Biserica Ortodoxă Română în special . Devenit specialist în arta manipulării şi diversiunii, Gabriel Andreescu, a încercat în repetate rânduri să aţâţe opinia publică românească împotriva Bisericii Ortodoxe şi a slujitorilor ei. Printr-o grosolană încălcare a deontologiei presei, după procedee de tip stalinist, îngerul păzitor al minorităţilor sexuale a decretat represiunea împotriva duşmanului de clasă adică a ?ticăloasei instituţii? a Bisericii Ortodoxe Române şi a slujitorilor ei, atât în revista ?22?, în cotidianul ?Ziua?, cât şi în săptămânalul ?Observator cultural?. Afişând o figură îngâmfată, de ins atoateştiutor, de gânditor şi metafizician al naţiei, cu pretenţii de fin intelectual, Gabriel Andreescu a ajuns - cum pe bună dreptate constata un distins cărturar de talia lui Alexandru Paleologu cu privire la toţi membrii GDS - să se prostituieze din punct de vedere intelectual pentru o bursă Fullbright. Era firesc aşadar ca Gabriel Andreescu să se înscrie în ?geniile mioritice? care au găsit de cuviinţă să decreteze Biserica Ortodoxă drept ţap ispăşitor pentru toate neîmplinirile naţiei. Ultima răbufnire a gurului gedesist împotriva Bisericii Ortodoxe Române este legată de iniţiativa Patriarhiei Române de a ridica o Catedrală Patriarhală în Parcul Carol din Bucureşti pe un teren care aparţinea încă din veacul al XVII-lea Bisericii Ortodoxe. Lupta mentorului GDS împotriva Bisericii Ortodoxe a îmbrăcat masca diversiunii, a manipulării şi dezinformării opiniei publice, fiind una dintre cele mai eficiente arme a celor care au interese meschine sau au ceva de ascuns. Sub fariseica purtare de grijă a Parcului Carol, ocrotitorul obsedaţilor sexuali, a demarat din nou campania de discreditare a Bisericii Ortodoxe, care ar distruge spaţiul verde din betoanele monumentului comunist. Şiretenia discursului lui Gabriel Andreescu este de natură demonică, întrucât numai diavolul se preface în înger de lumină, pentru a-şi duce la împlinire cele mai mârşave şi întunecate intenţii. Astfel sub masca unui ecologism dubios bine dirijat şi manevrat, acesta a încercat prin tot felul de mecanisme şi printr-o demagogie ieftină, să împiedice derularea acestui proiect. Nu întâmplător Lelia Munteanu în editorialul său din cotidianul Adevărul (23 martie 2004) atrăgea atenţia că noi românii am ajuns la o performanţă care depăşeşte toate veacurile prin care a trecut creştinismul în toată istoria lui, şi anume, să dărâmăm o biserică înainte de a-i pune piatra de temelie. Asta da performanţă! În discursul său demagogic, Gabriel Andreescu a adus o mulţime de acuze împotriva Catedralei Patriarhale: atribuirea terenului din Parcul Carol este ilegală şi anticonstituţională (terenul aparţine Bisericii Ortodoxe încă din secolul al XVII- lea), nu se respectă legislaţia de protecţie a monumentelor istorice din proprietatea publică a statului (?istoricul? monument este dedicat eroilor şi torţionarilor comunişti care au săvârşit sute de mii de crime împotriva neamului românesc!), strămutarea monumentului constituie un abuz (bine că eroii comunismului n-au făcut abuzuri prin demolarea a mii de clădiri şi zeci de biserici!) etc. În viziunea lui Gabriel Andreescu distrugerea monumentului comunist ar echivala cu o profanare. Iată aşadar cât de mult se identifică oponentul Bisericii Ortodoxe cu un monument ridicat în cinstea criminalilor comunişti care este considerat un adevărat loc de închinare şi pelerinaj pentru cei care n-au renunţat încă la secere şi ciocan. Nu întâmplător Gabriel Andreescu continuă opera de dărâmare sau demolare a înaintaşilor săi în ce priveşte bisericile ortodoxe. Mutarea unui monument dedicat eroilor comunişti este profanare, iar dărâmarea bisericilor ortodoxe echivalează cu o înaintare spre civilizaţie. Din aceeaşi dorinţă de a duce neamul românesc spre civilizaţie, Gabriel Andreescu incită opinia publică la revoltă împotriva Bisericii Ortodoxe. În acest sens Gabriel Andreescu a străbătut toată ţara în lung şi în lat pentru a aduna semnături de la gânditorii şi cugetătorii naţiei: Emil Hurezeanu, Ioan Groşan, Daniel Vighi, Dan C. Mihăilescu, H.R. Patapievici, Mihai Oroveanu, Dan Petrescu, Mircea Toma, Cristina Ţopescu, Liviu Mihaiu, Dinu Zamfirescu, Lucian Mândruţă, Mircea Cărtărescu, etc.,etc. Toate aceste nume, la fel ca celelalte pe care nu le-am reprodus din lipsă de spaţiu (sunt aproximativ 2000), s-au evidenţiat printr-o permanentă luptă de discreditare, de contestare şi hulire a Bisericii Ortodoxe în toţi aceşti ani post-revoluţionari. Aşadar nu e de mirare că s-au lăsat convinşi de guru Andreescu să semneze ?citaţia? adresată preşedintelui Ion Iliescu. Profitând de prezenţa Institutului Astronomic în vecinătatea locului viitoarei Catedrale Patriarhale, Gabriel Andreescu a propus realizarea oricărui alt obiectiv în Parcul Carol, numai biserică ortodoxă nu. Prin urmare mentorul GDS vrea Parc al Ştiinţei şi Tehnicii în locul bisericii, că doar oamenii de ştiinţă au adus civilizaţia, nu Biserica. Iată aşadar că pentru alte obiective poate fi sacrificat spaţiul verde din Parcul Carol pe care îl deplâng contestatarii Bisericii Ortodoxe. Gândirea în logica mântuirii neamului este considerată anacronică de guru Andreescu. Trebuie în logica gedesistă a promovării prostituţiei, a homosexualizării tinerei generaţii, a imbecilizării a integrării în Casa Big Brother ori MISA. România modernă s-a ridicat prin lăcaşuri ale cunoaşterii, nu prin construcţii confesionale, conchide guru Andreescu, numai că tovarăşul Gabriel a uitat să le reamintească românilor ?lăcaşurile cunoaşterii? şi ale reeducării din epoca de aur a României moderne: Aiud, Piteşti, Gherla, Jilava, Poarta Albă, etc., unde sute de mii de români au fost jertfiţi pe ?altarele cunoaşterii?. Până nu e prea târziu ar trebui dărâmate şi ultimele rămăşiţe şi lăcaşuri confesionale de genul: Cozia, Hurezu, Cernica, Căldăruşani, Cheia, Frăsinei, Sâmbăta de Sus, Prislop, Rohia, Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Putna, Dragomirna, etc., pentru ca neamul românesc dădăcit de gedesişti să nu ajungă în pericol. Din cele prezentate în rândurile de faţă se poate desprinde foarte uşor faptul că pentru a-şi atinge nobilul ideal, Gabriel Andreescu, a urmat metode staliniste: calomnia, dezinformarea, incitarea la lupta contra duşmanului de clasă, etc. Nu ne aşteptăm de la un individ care a fost format într-o gândire grotească şi marxistă să manifeste toleranţă faţă de Biserică şi cu atât mai puţin respect sau decenţă. Singura grijă a lui Gabriel Andreescu din 1990 şi până în prezent a fost aceea a protejării şi promovării aberaţiilor şi orgiilor sexuale şi a scoaterii Neamului Românesc de sub influenţa Bisericii Ortodoxe, care nu-i lasă pe români să se civilizeze şi să acceadă spre o Europă dezinhibată de mitocănia creştinismului. Aşadar naţiei române nu-i rămâne decât să-şi urmeze profeţii de la GDS şi să strige în gura mare: ?Salvaţi Parcul Carol! Salvaţi Statul marxist-comunist al lui Gabriel Andreescu!?