Pentru o mai corectă înţelegere este preferabil să comparăm. La un moment dat, un grup de specialişti pleca la un congres cu avionul, cu transfer la Munchen. Aici, ninsese şi ningea, încât a fost imposibilă orice decolare timp de 8 ore, până s-a oprit ninsoarea şi s-a curăţat pista. Aşa-i normal, nu? În aeroport erau călători raţionali şi normali, care au înţeles că oficialităţile nu pot opri ninsoarea şi că eliberarea pistei cere un timp măsurabil, că nu se poate face nimic instantaneu. În iarna aceasta nişte curse din Iaşi au fost blocate de acelaşi fenomen. Încercând să rezolve problema, oficialii aeroportului au făcut singurul lucru care se putea face. I-au urcat pe pasageri în autobuze şi i-au dus la Bacău, pentru a putea decola spre destinaţie, pierzând desigur nişte ore. Seara vedem la televizor reporteri cretini, de tipul "nu-i aşa că...", luând interviuri unor călători pe măsură. "Asta numai în România puteam păţi..., aşa sunt românii...". V-aţi întrebat cumva de unde această gândire iraţională, automată, acest masochism? S-a ajuns ca pentru cele mai aberante situaţii şi pentru cele mai personale cauze ţapul ispăşitor, paratrăsnetul nemulţumirii să fie "românii...", "România..." şi "Huo... şi Huo.. şi Huo...". Dacă îl întrebi pe gugumanul vociferant: "Tu te consideri aşa?", răspunsul este prompt "Nu". "Pe mine mă consideri aşa?" "Nu!" Fiecare îţi va spune acelaşi lucru: "el nu, dar toţi ceilalţi da. Românii...". Şi iar începe reflexa şi imbecila invectivă, scuipată automat, fără a gândi puţin. Simpla logică: dacă niciunul în parte nu este "aşa şi pe dincolo", atunci cum poţi pretinde că toţi la un loc sunt aşa şi pe dincolo? A generaliza pornind de la un procent de lichele pe care toate popoarele le au, punând în seama naţiei tarele lichelelor, este o tehnică perversă care nu apare spontan într-o populaţie. Ea apare doar dacă este cultivată, injectată zi de zi, azi o picătură, mâine alta, pe nesimţite. Mentalul colectiv nu conştientizează, este "o turmă" la discreţia mass-media şi a celor care o conduc, a celor care "gândesc pentru alţii".

Un lucru pare a fi evident pentru oricine. Despre orice om poţi spune şi bune, şi rele. Orice om are şi calităţi, şi defecte. Omul cinstit şi de bună intenţie priveşte întotdeauna la calităţi şi le laudă. Omul pervers şi de rea-credinţă nu vede şi nu vrea să vadă decât defecte, bârfeşte, calomniază şi înjură. Despre orice popor din lume poţi spune şi bune, şi rele. Orice popor din lume are şi calităţi, şi defecte. Suntem noi în stare să ne trezim din somnul raţiunii? La ce oră este pus să sune ceasul deşteptării? Fiecare dintre cei care pretind că sunt în stare să gândească are datoria de a pune un ceas să sune, de a contribui la trezirea generală.