Între două instituţii de interes public, Între Regia Autonomă Apă-Canal şi Primăria municipiului Oradea este o distanţă de câţiva paşi. Astfel rezolvarea cererilor cetăţenilor se aşteaptă să fie luată în seamă cu mai multă operativitate, fără a fi puşi oamenii pe drumuri. Şi în Raportul de Ţară se arată acest lucru, dar, din păcate, una se spune şi alta se face. Aceasta reiese limpede din multe cazuri când îşi pune amprenta birocraţia. De exemplu, pensionarul Borodan Gavril locuieşte în Oradea, pe strada Govorei, numărul 9. El are probleme cu picioarele, fiindcă nu de mult a fost accidentat de o maşină. După aproape 40 de ani de muncă, are o pensie mică, de 2.800.000 lei. De la începutul lunii iunie, umblă cu o cerere şi cu un dosar plin cu hârtii, ca să-şi introducă apă în locuinţă. De la RA Apă-Canal este trimis la Primărie şi retur, până ameţesc. Au trecut peste 150 de zile de când, umilit, deprimat şi descurajat, nu din plăcere, ci din strictă necesitate, cere să fie ajutat. Cu drumurile, cu hârtiile de aprobare şi cu şpaga a cheltuit peste 10 milioane de lei, deşi o parte însemnată din lucrare a executat-o singur. A mai rămas de făcut doar legătura cu o ţeavă de la conducta principală, lucrare de o zi, care ar trebui făcută până nu vine îngheţul. Nici vorbă, nimeni nu se încumetă de la RA Apă-Canal să-i facă instalaţia. În data de 11 noiembrie a.c., Borodan Gavril umbla de la Ana la Caiafa cu acelaşi dosar, fiind trimis la sediul de pe strada Andrei Mureşanu. Aici, în loc de bucuria aşteptată că drumurile se vor termina a fost amânată soluţionarea lucrării până în primăvara 2004. Cum să nu fie amărât cetăţeanul care, după ce a plătit cât i s-a cerut, cu vârf şi îndesat, şi a aşteptat cinci luni, încă mai trebuie să ducă greul o iarnă fără apă. Poate că acest calvar, generat de birocraţie, iar funcţionarii publici nu-i respectă pe contribuabili, se va termina o dată, doar prin aplicarea noului Co9d al slujbaşilor statului, marcat de intrarea noastră în UE.