În zilele de duminică şi luni, în Piaţa de vechituri, câteva mese sunt pline cu aparate de radio, casetofoane şi televizoare vechi. Nu se ştie provenienţa lor, cert este că sunt dredate ca momeala la pescuit să atragă cumpărători. La prima vedere, impresionează aspectul şi sonoritatea, dar coşmarul vine după ce cumpărătorul păcălit constată că a făcut o afacere păguboasă, cumpărând nişte vechituri. Un cetăţean ţinea de vânzare în data de 24 august a.c., la o masă, un aparat de radio cu casetofon. Întrebat dacă merge bine aparatul, răspunsul a fost că merge cu zgomot, dar reparatul ar costa mai mult decât valoarea lui. Există instalat în Piaţa de vechituri şi un depozit tixit de aparate radio, casetofoane vechi, fără certificat de garanţie. Întrebarea se pune cu ce se alege cumpărătorul, dacă nu-i este garantată marfa pe care o cumpără de la nişte comercianţi de ocazie? Ar fi necesar ca în zilele de târg cu vechituri inspectorii OPC să mai descindă prin piaţă, să aplice legea, că prea cred unii că banul le poate cădea în mână chiar şi pe epave. Sunt nişte prevederi legale care nu ar trebui neglijate nici în piaţa de vechituri, unde se pare că se umblă cu cioara vopsită în culori de papagal, iar consumatorul este păgubit. Cerinţele societăţii de piaţă impun reguli care ar trebui respectate. Litera legii nu scuteşte pe nimeni de răspundere privind calitatea mărfii. Cu atât mai mult când este vorba de persoane şi firme care vând mărfuri de calitate îndoielnică, în condiţii nelegale, şi nu ţin cont de cetăţenii cu venituri modeste care ce vin să-şi cumpere de aici câte ceva pentru familie.