Muzeul Cetății și Orașului Oradea a fost luni, 24 octombrie, gazda unei întâlniri de suflet cu medicul Galina Răduleanu, fost deținut politic în perioada comunistă, care, prin periplul său prin Gulagul românesc, a cunoscut și temuta temniță orădeană.

 

Sala de conferințe a Muzeului Cetății s-a bucurat de o prezență numeroasă, în special tineri, parte, elevi de la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, respectiv studenți de la Facultatea de Istorie. Cu toții au venit să cunoască, în carne și oase, un om care a făcut istorie. Dr. Galina Răduleanu a fost condamnată în 1960 la șapte ani închisoare, pentru a avut „discuții dușmănoase” cu tatăl ei, preotul basarabean Boris Răduleanu.

„Doamna Răduleanu s-a născut pe data de 9 martie, ziua în care în calendarul ortodox se sărbătoresc cei 40 de mucenici din Sevastia. Acești ostași au fost băgați cu picioarele în apa înghețată a lacului Sevastia, însă, datorită credinței lor, au supravieţuit, fiind niște mucenici. La fel ca și aceștia, doamna Galina Răduleanu este o mucenică, pentru că a suferit pentru credința sa în dreptate, libertate și Dumnnezeu”, a declarat dr. Cristina Liana Pușcaș, vicepreședintele Asociației „Cei 40 de Mucenici” și muzeograf la Muzeul Cetății și Orașului Oradea.

Primele răzvrătiri anticomuniste se manifestă la 15 ani, când, întrebată ce este patriotismul, tânăra Galina Răduleanu răspunde că înseamnă „să-l iubești pe Dumnezeu și rege”. În anii de liceu, avea un carnețel în care făcea o serie de comentarii pline de satiră și dispreț la adresa lui Stalin. Însă colega de bancă îi sustrage carnețelul și îl predă direcțiunii școlii. În urma anchetei, inspectorul o întreabă „Recunoști că Stalin este un geniu?”, iar tânăra răspunde: „Nu știu, nu l-am cunoscut personal”. Acest lucru îi va atrage eliminarea din toate școlile din România. Ulterior, printr-un subterfugiu, face rost de o foaie matricolă, repetă ultimii ani de liceu și se poate înscrie la Medicină. Astfel, în anul 1960, tânăra doctoriță de 27 de ani, este arestată din dispensarul unde practica ca medic de țară. Sub patul din una din încăperi, securiștii găsesc servieta cu jurnalul personal, unde se descoperă că „gândea puțin prietenos față de regim”. Va fi condamnată la 7 ani închisoare, executând cei 3 ani și 7 luni, în închisorile din Brașov, Uranus, Jilava, Arad și Oradea, de unde se va elibera în 23 iunie 1964. În volumul de memorii „Repetiție la moarte”, Galina Răduleanu își amintește de atelierul unde era obligată să muncească în frig, 10 ore, la împletiturile din nylon, unde era obligată să ia parte la cursurile de reeducare și să îndure un regim dur.

Azi, doamna Galina Răduleanu mai are jumătate de normă ca medic psihiatru în București, decizia de a practica această specializare luând-o în închisoare. La întâlnirea cu orădenii, aceasta le-a mărturisit că pentru ea „Ardealul reprezintă o îngemânare fericită de forță calmă, de neclintire în convingeri”, iar un exponent a acestor calități este Ioan Gavrilă Ogoranu, ultimul partizan din munți, prins în 1976, după ce 29 de ani a fost fugar. „Noi însă, acolo, în condiții de exterminare fizică, eram vii, fiindcă descoperisem infinita și inimaginabila lume interioară, eul nostru, unic și irepetabil. Existența noastră în închisoare se derula pe două planuri: cea exterioară făcută din umilințe și privațiuni și cea interioară, care ne aducea lumină, ne făcea să rezistăm”, a precizat Galina Răduleanu. Elevii și studenții au intrat în  dialog cu invitata, fiind interesați de modul în care a rezistat în detenție, la ce presiuni a fost supusă, condițiile de detenție și cum a reușit să îi ierte pe anchetatori, cum a reușit să reziste presiunilor după eliberare. La final, doamna Galina Răduleanu i-a invitat pe cei prezenți să-și aleagă o carte de poezii scrisă de soțul dumneaei, care a fost tot deținut politic și a dat autografe pe cartea sa de memorii „Repetiție la moarte”.