Personalitate de relief naţional şi european, generalul Traian Moşoiu a rămas ca simbol al luptei pentru eliberare naţională şi unitate statală a tuturor românilor, pentru liniştea Europei şi apărarea ei de bolşevism. Adept şi purtător al curentului intelectual din Ardeal, Traian Moşoiu, înconjurat de unele suspiciuni la început, a avut o ascensiune spectaculoasă, extrem de dinamică, iar în unele cazuri, flexibilă, cu replieri şi reveniri, cu momente de un rar dinamism, relevând, în toate situaţiile, dubla sa personalitate - de conducător, în primul rând, şi de combatant în primele linii de foc. Drumul său de luptă şi glorii în cei aproape patru ani de război (din august 1916 până în august 1919) se încheie cu ocuparea Budapestei de către avangarda Grupului de manevră de sub comanda lui şi înălţarea opincii unui ţăran ostaş român deasupra clădirii Parlamentului Ungariei. Era o performanţă fără pereche în analele războaielor moderne, deoarece generalul Rusescu, care comanda avangarda ?Grupului Moşoiu?, prin ?acţiunea sa temerară a reuşit să ocupe cu câteva escadroane şi o baterie un oraş cu aproape un milion de locuitori?. O acţiune de cavalerie cu un rezultat măreţ. În piramida marilor personalităţi militare româneşti, generalul Traian Moşoiu stă pe culme, alături de cei care au adus libertatea neamului românesc, de paznicii onoarei sale! Or, generalul Traian Moşoiu a ridicat pe cel mai înalt catarg steagul luptei poporului român pentru libertate şi unitate naţională, fiind în fruntea aştrilor care, în ritm de avalanşe, măturau trupele Ungariei din Ardeal. Cu o aleasă şi bogată cultură intelectuală, Traian Moşoiu s-a afirmat atât în activitatea de comandant, inclusiv în Ministerul de Război, cât mai ales în cele patru campanii militare la care a participat: în 1913 în Bulgaria, 1916 pe Olt, 1917 în Moldova, în 1918 - 1919 în Ardeal şi Ungaria, fiind avansat şi promovat în funcţii pe baza unor calităţi probate, nu presupuse. A parcurs în ritm alert drumul de la comanda unor unităţi şi mari, fiind avansat în grad numai ?la alegere şi excepţional? . Intrat în Oradea, în Sfânta zi a Învierii, la 20 aprilie 1919, a fost întâmpinat de I. P. C. Sa Roman Ciorogariu cu următoarele cuvinte: ?Domnule General! Providenţa divină a revărsat asupra noastră mila cea cerească, să serbăm ziua sfintei învieri, ca sfânta zi de înviere a neamului românesc. Astăzi se înfăptuieşte şi pe acest pământ idealul Unirei. Nici o parte a românismului nu a fost expusă atât de mult pieirei, ca ţara Bihorului. Astăzi îşi primeşte răsplata pentru eroismul cu care şi-a păstrat limba şi legea străbună la aceste margini. Unde este limba aceea omenească, care să poată cuprinde evlavia sufletelor desrobite, cătră Providenţa Divină şi sentimentul gratitudinei cătră vasele alese ale acestei Providenţe Divine, eliberatorii noştri? Întreg clocotul de sentimente îl cuprindem în rugăciunea de mulţămită cătră Atotputernicul Dumnezeu şi în mărirea gloriosului Rege Ferdinand şi a vitezei sale armate.? La rândul său, generalul Traian Moşoiu s-a adresat celor prezenţi astfel: ?Prea sfinte Părinte, Domnilor! La 6 Noemvrie anul trecut, când am păşit în fruntea armatei pe pământul Ardealului, am simţit o adâncă emoţie. Aceeaşi emoţie adâncă mă cuprinde astăzi, când intru pentru întâia oară în oraşul D-Voastre, ca să vă slobozesc din suferinţe. Gândul nostru este de mult îndreptat spre D-voastre. Ştiam în ce situaţie critică aţi rămas. Şi fără să mai ezităm, am alergat, să vă salvăm. Cu ziua de astăzi Regele Ferdinand al României a pus stăpânire asupra acestui oraş şi a judeţului Bihor. De azi încolo D-voastre sunteţi cetăţeni ai României Mari. Aceasta nu este numai o vorbă spusă într-un moment de elan, ci este o realitate vie.? Evocarea noastră se vrea să fie un pios omagiu al Bihorului, adus marelui său erou, generalul Traian Moşoiu, pe care l-a primit la sânu-i imediat după încheierea operaţiilor militare desemnându-l, ca o puternică şi credibilă voce a sa, în Parlamentul României, iar apoi ca senator de drept, ?un glas viu străbătând până la noi, din trecut?, tare ca ?un strigăt de război... ca un îndemn la luptă?, ca o ?şoaptă? din tranşee şi morminte. În omagiul adus marelui erou, Monografia Almanah a Crişanei, judeţul Bihor, apărută la patru ani după trecerea sa în nefiinţă, în 1936 deci, se relevă că: ?Pentru a contribui la consolidarea sufletească a graniţelor, se retrage din armată şi intră în viaţa politică. Din 1922 - 1932 când moare, Generalul Tr. Moşoiu a fost preşedintele partidului naţional liberal din judeţul Bihor. În 1922 este numit Ministru al Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, înaltă funcţiune care îi permite să ajute mult Bihorul. Astfel cunoscând îndeaproape trebuinţele cari îndeosebi din punct de vedere strategic se impuneau a fi satisfăcute, stăruie şi înfăptuieşte linia ferată care leagă Oradea cu Aradul prin punctele: Salonta şi Chişineu Criş, face şoseaua Băiţa - Vârtop. În Oradea transformă centrul oraşului înfăptuind frumoasa Piaţă a Unirii cu statuia M. S. Regelui Ferdinand I şi Piaţa Regina Maria cu statuia M. S. Regina Maria, ambele pieţe sunt împodobite cu parc englez. Pentru a veni în ajutorul agricultorilor din judeţul Bihor, a înfiinţat Asociaţia Plugarilor, al cărei preşedinte de onoare a fost ales, asociaţie care a luptat pentru susţinerea tuturor intereselor plugarilor români. Mulţumită sprijinului său, iau fiinţă în Bihor mai multe cooperative şi bănci populare.Ori de câte ori i-a fost solicitat ajutorul, n-a pregetat a-l da tuturora.? Se pare că actualul deputat Cornel Popa îi calcă pe urme! Ar fi prea frumos! Întreaga lui viaţă şi activitate n-a fost decât o maiestuoasă simfonie de luptă eroică pentru Ardealul său scump, de inimă şi suflet atât ca general, cât şi în calitate de membru al Parlamentului României. Are relevanţă faptul că aportul generalului Traian Moşoiu la bătălia pentru Ardeal nu s-a încheiat o dată cu tăcerea tunurilor şi lătratul mitralierelor. Era unul dintre marii români ce se simţeau ?tăiaţi la brâu când auzeau de Ardeal?, ca să folosim exprimarea lui Nicolae Titulescu. Noi, însă, am probat că nu putem uita, şi altfel se explică faptul că acest jurnal bihorean marchează împlinirea a 85 de ani de la trecerea prin Oradea a marelui erou. Sperăm, sincer, ca rândurile noastre să completeze în chip fericit însemnele ce imortalizează întru eternitate amintirea generalului Moşoiu, numele său aflându-se, deja, pe unele străzi din oraşele: Ploieşti, Braşov, Sibiu, Oradea, Cluj-Napoca, Tohanu Nou, Zărneşti etc. Din iniţiativa unor inimoşi ofiţeri superiori din Brigada 11 Mecanizată ?Carei? şi a directorului Muzeului Militar Naţional - Secţia Oradea, la 15 septembrie 1995, Preşedintele României, Ion Iliescu, în temeiul art. 99, aln. 1 din Constituţia României şi al art. 1 din Legea nr.34/1995 privind ?acordarea drapelului de luptă marilor unităţi militare?, având în vedere şi propunerea ministrului Apărării Naţionale, a emis ?Decretul? privind acordarea drapelului de luptă ?Batalionului 21 Infanterie - General Traian Moşoiu?. Tot din iniţiativa şi cu sprijinul inimoşilor ofiţeri din Garnizoana Oradea, s-a dezvelit, la 12 octombrie 1992, un bust al generalului Traian Moşoiu, în faţa marii unităţi. Arătând toată devoţiunea sa locuitorilor bihoreni, Generalul Traian Moşoiu merită cinstea de ?CETĂŢEAN DE ONOARE? şi măcar în fiecare an, la 20 APRILIE, să-l ONORĂM cu flori de liliac, ca acum 85 de ani!