În raport cu istoria, un popor se poate afla în trei poziții: să fie în urma istoriei, să fie la zi în istorie și, fiind la zi în istorie, să fie capabil să anticipeze istoria, să nu îl ia pe nepregătite ziua de mâine, făcându-l mat. Atunci care este ziua istoriei, starea ei?

 

În primul rând, observăm că există un disconfort internațional, că multe, din ce în ce mai multe state afișează nemulțumiri privind starea de lucruri, în primul rând, dintre cele mari Rusia, China, vizavi de ea, Japonia, Anglia, care consideră că a făcut un pas greșit intrând în Europa. În al doilea rând, vedem că organismele internaționale, structurile organizatorice internaționale nu sunt capabile să gestioneze nemulțumirile amintite. Prin structuri internaționale înțeleg: ONU, NATO, dacă vreți și UE sau alte structuri mai mărunte. Situația tensionată internațională părea că se încheie odată cu sfârşitul războiului rece, dar acel final nu a fost decât un început, iar tensiunile și discrepanța dintre așteptări și realitate se accentuează progresiv și se extind progresiv. Atunci întrebarea este ce va urma? În primul rând, structurile internaționale actuale, fiind uzate, vor fi treptat abandonate. Primele semne se văd deja. Anglia a părăsit Europa. Candidatul la președinția SUA, Donald Trump, a anunțat public că structura NATO este depășită pentru SUA, că deci angajamentele lor militare trebuie revizuite, ceea ce înseamnă o imensă nesiguranță pentru tot răsăritul Europei. Dar abandonarea actualelor structuri internaționale, desigur treptat, în timp, înseamnă căutarea și organizarea altor structuri de gestionare a lumii. Așa cum apar lucrurile acuma ca posibile și cu rădăcini în istorie lumea anglosaxonă Anglia, SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă vor forma un bloc de sine stătător, se vor considera un fel de națiune. De altfel, probabil Brexitul a fost gândit și pregătit de mai mult timp tocmai în acest sens. Rusia cu cel puțin o parte din fostele republici sovietice vor forma un al bloc. China va centra Extremul Orient fără Japonia. India va forma un al bloc. Europa Continentală va forma, dacă va rezista, un bloc cu un nucleu dur germanic, prin germanici înțelegând toate națiunile germanice. Va rezista doar dacă va abandona comunismul cultural și va corecta excrescențele canceroase ale valorilor democrației. Marea problemă a Europei este diaspora teroristă, Calul Troian introdus de Merkel, prin debilitate sau... „temă făcută” în Europa. Singura soluție realistă este transferul acelor emigranți în țările lor și ajutarea refacerii societăților din acele țări de către cei vinovați de eliberarea duhului rău din ulciorul blestemat. Ceea ce vrea să facă această doamnă sinistră, să introducă cu forța pe gâtul fiecărei națiuni europene câte o porție de terorism la purtător, este inacceptabil juridic și moral, fără aprobarea popoarelor respective. Atenție! Nu a președinților și nu a guvernelor, ci a popoarelor respective. Dacă li se refuză popoarelor acest drept, atunci despre ce fel de democrație vorbim? Atunci nu este decât terorism oficial și dictatură ordinară făcută în numele democrației. Deci guvernul și președinția României nu au dreptul de a accepta cote de terorism fără consultarea poporului. Desigur comunismul cultural are tuţeri și mercenari, lătrători care în haite zgomotoase pot impresiona mediatic, dar vinovăția vine din altă parte. Dacă cineva te îndeamnă să faci crimă, în final criminal este înfăptuitorul. Așadar, a construi moschei și a importa musulmani înseamnă a implanta o bombă uriașă cu efect întârziat. Pe măsură ce vin alte generații tot mai noi, sunt și vor fi tot mai fundamentaliste. A doua mare problemă a României este cea care va deriva din dezagregarea actualelor structuri internaționale. Noi cu cine rămânem? Noi suntem fiii ploii. Niciodată nu am fost pe viu mai izolați, mai fără prieteni. Pe hârtie și declarativ oficial este altceva. Fără prieteni (prin prietenie înțelegând relații economice, culturale, tradiții și mai ales interese comune) atunci când se întoarce pagina cazi afară. Este un moment istoric de mare responsabilitate națională. Sunt lideri politici pigmei, care goi, cu frunza lipită de buric, nu doar pe plan local, dar și național, iau decizii absolut iresponsabile, orbiți doar de măruntul și jegosul lor interes personal. Suntem într-o perioadă în care se pregătește viitorul omenirii. Avem nevoie de o clasă politică pe măsură, adică nu de repetenții veșnici de pe listele partidelor scoase din mâlul rupturii din decembrie, ci de oameni capabili să gândească pe cont propriu viitorul acestui popor. Turcia sau prin Turcia se declanșează, la o altă viteză, fenomenul în curs de restructurare a lumii. Atenție ce votați, oameni buni!