"Valentine's Day", o sărbătoare bine cunoscută cititorilor, este asimilată de către mulţi cu sărbătoarea religioasă a Sfântului Valentin. Nu cunoaştem ca Biserică Ortodoxă să fi luat o atitudine referitoare la aceasta. Din acest motiv am considerat binevenit să discutăm cu unul dintre preoţii care trăiesc în singurătate, neimplicat în tumultul societăţii de consum. În acest sens am stat de vorba cu ieromonahul Eftimie Mitra de la Schitul Ortodox Huţa, judeţul Bihor, care ne-a răspuns la câteva intrebari:

- Cum vedeţi sărbătoarea "Valentine's Day" din punct de vedere religios?
- Aceasta face parte din mijloacele de propagandă anticreştină, este o formă de idolatrie modernă în haine de sărbătoare. Există păreri şi sfaturi ale unor mari duhovnici, teologi şi intelectuali ai Bisericii care au făcut numeroase precizări asupra felului în care este percepută, de omul zilelor noastre, această aşa-zisa sărbătoare.

- Ca de exemplu...
- Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihastria, Iustin Parvu de la Mănăstirea Petru-Vodă, Arsenie Papacioc de la Techiorghiol, Savatie Bastovoi, teologii Danion Vasile, Laurenţiu Dumitru, Radu Predă, scriitorii Dan Ciachir, Claudiu Târziu, Răzvan Codrescu şi alţii fac o distincţie clară între ce reprezintă Valentine's Day şi ce înseamnă o sărbătoare religioasă. Această zi a „îndrăgostiţilor" nu are nimic comun cu Biserica Ortodoxă şi acesta este încă un motiv pentru ca numele Sfântului Valentin să nu fie asociat cu o datină laică prin care se urmăresc afaceri şi coruperea sufletelor slabe. Această „sărbătoare" este foarte mult mediatizată în mijloacele de informare, în mod special la televizor. În spatele acestei campanii publicistice sunt interese ale unor firme producătoare a tot felul de jucarioare său obiecte ce pot fi oferite cadou cu acest prilej. În apropierea zilei de 14 februarie în unele magazine său pe la tarabe cresc preţurile la căţeluşi de pluş şi inimioare de bumbac. Apar amoraşi şi felicitări colorate la preţuri mult mai mari decât în alte perioade ale anului şi multe altele. Aceasta nu ar fi o problemă atât de mare dacă totul s-ar limita la un simplu cadou, comerţul există din cele mai vechi timpuri. Şi gesturile frumoase sunt binevenite uneori, mai ales atunci când, printr-un lucru, cât de mărunt ar fi el, ai reuşit să faci cuiva o bucurie.
În zilele din preajma lui 14 februarie scad preţurile la unele restaurante, localuri de noapte şi hoteluri. Acest lucru nu e întâmplător. În felul acesta localurile respective devin suprasolicitate. Acum nu mai vorbim de un simplu gest sentimental nevinovat, ci de păcat în felul cel mai urât posibil. Ei numesc asta dragoste, dar nu e dragoste, ci desfrâu, e o formă vicleană în care diavolul corupe sufletul spre păcat. În Occident sau în America mulţi dintre realizatorii relamelor cu "Valentine's Day" sunt practicanţi ai tantrei yoga sau membri în diferite secte oculte, aceiaşi care produc şi filmele erotice. Această lume care se pretinde a fi "civilizată" este o lume a idolatriei, o lume în care banul, dorinţa de putere, de a avea cât mai multă influenţă, dorinţa de a-ţi satisface poftele, precum şi eul propriu sunt mai presus decât Dumnezeu şi învăţătura Bisericii. Omul occidental nu mai e un om liber, a devenit robul propriilor instincte negative, al propriilor sale vicii. Dacă îi vorbeşti despre înfrânare te ia în râs şi îţi spune că eşti redus, înapoiat, te consideră medieval. Se iubeşte pe sine mai mult decât pe Dumnezeu. Diavolul e mare filozof, ştie el cum să învârtă cuvintele, cum să sucească minţile oamenilor folosindu-se de cuvinte frumoase ca: "dragoste", "unire", "pace", "iubire", "toleranţă", "reconciliere" etc. Se foloseşte de aceste cuvinte pentru a corupe suflete. Uneori chiar cu bună ştiinţă omul se lasă ademenit în această capcană, se complace situaţiei fără a mai dori să lupte cu păcatul. Această "cultură", prin intermediul mijloacelor de informare în masă, o acceptăm şi noi, de multe ori fără s-o conştientizăm.
Într-o poezie scrisă în închisoarea de la Aiud, poetul Radu Gyr spunea: "înfrânt nu eşti atunci când sângeri,/ nici ochii când în lacrimi ţi-s,/ adevăratele infrângeri/ sunt renunţările la vis". Acest martir al neamului a avut un vis măreţ, şi anume de a-i sluji lui Dumnezeu, de a-şi păstra sufletul curat. Nu l-a deranjat că a fost ocărât şi batjocorit, a suferit şi a răbdat cu bărbăţie rămânând un exemplu viu pentru fiecare dintre noi. Azi nu ne obligă nimeni să ne pierdem sufletul, nu ne bate şi nu ne închide nimeni, ci efectiv am renunţat de bună voie la acest vis măreţ de a ne păstra sufletele neîntinate. Omul occidental a devenit "civilizat", nu mai are nevoie de astfel de modele. Ei au ca modele de viaţă diferiţi artişti şi cântăreţi, dar care au o viaţă viciată. Nu au ei nevoie de adevăraţii sfinţi. Strigă în gura mare că îl sărbătoresc pe Sfântul Valentin, iar ei nu ştiu ce este un sfânt, cum a trăit un sfânt, cum au luptat sfinţii cu propriile patimi sau în ce constă sfinţenia vieţii lor. Oare câţi dintre cei care fac reclame TV cu "Valentine's Day" au citit vieţile sfinţilor, patericul său filocalia?
- În unele şcoli se fac serbări şi spectacole cu acest prilej.
- Nu mă miră, dacă au ajuns să predea în şcoli sexologie, iar acum vor să scoată religia! Totul depinde de profesorii respectivi, cum pun aceştia problema. Sunt şi între ei de diferite orientări, unii mai umanişti, alţii, raţionalişi, alţii, mai cu dragoste de Dumnezeu şi aşa mai departe. Un rol în viaţă următoarei generaţii îl are educaţia tinerilor de azi. Copiii sunt tot copii, preferă să asculte de propriile porniri pe care şi le hrănesc la televizor şi ascultând muzică, citind române de dragoste sau uitându-se la telenovele. Pentru cine este uşor influenţabil în plan sentimental acestea pot fi foarte periculoase, iar cei lipsiţi de afecţiune sau bolnavi de gelozie pot rămâne cu diferite traume. Majoritatea acestor situaţii sunt întâlnite la adolescenţi şi de aceea asupra lor reclamele cu "Valentine's Day" au cel mai mare impact. Sepctacolele şi serbările organizate prin licee sunt făcute, în majoritatea cazurilor, la iniţiativa elevilor. Ar fi bine ca profesorii şi părinţii copiilor să fie atenţi la toate aspectele, cauzele şi consecinţele anumitor manifestări, la ce oră se termină spectacolul, unde şi cu cine merge copilul după terminarea acelui spectacol, dacă în acel cadru nu se încalcă anumite reguli morale etc. Să fie cu băgare de seamă şi la felul în care se implică în educaţia copiilor, căci în timpurile noastre în această privinţă trebuie acţionat cu înţelepciune. Din păcate se sărbătoreşte "Valentine's Day" în aproape toate liceele, în timp ce în urmă cu aproximativ o lună, de 15 ianuarie, în multe licee nu s-a citit nici măcar o poezie de Mihai Eminescu. Încetul cu încetul, marile noastre valori naţionale sunt date uitării. Tot mai puţin auzim vorbindu-se prin şcoli şi prin unele mijloace de informare despre Mihai Viteazul, Eminescu, domitorii Brâncoveni, Avram Iancu, Horea, Cloşca, Crişan, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi alte astfel de valori naţionale pe care nu avem voie să le dăm uitării. Nu ar fi rău dacă valorilor noastre naţionale li s-ar acorda mai multă atenţie, dacă nu în mass-media, măcar în şcoli. Profesorii să-i stimuleze pe copii şi în această privinţă.
- Spuneaţi că în mod greşit numele de Sfântul Valentin e asociat zilei îndrăgostiţilor. Se spune că acest sfânt e protector al dragostei.
- Au făcut occidentalii şi sfinţi protectori ai televiziunii şi ai internetului, prin care se răspândeşte multă informaţie necreştină sau chiar anticreştină. De multe ori când îţi accesezi căsuţa de e-mail apar reclame cu Harry Potter său imagini necuvincioase. În Africa şi în Asia peste 90% din informaţia religioasă este pagână, zei şi zeiţe care umplu aproape toate site-urile postate în acea parte a lumii. Informaţie creştină e foarte puţină pe internet, procentual vorbind. Iată câteva motive care arată că nu e potrivit ca să pui un sfânt drept protector al internetului sau televiziunii. La fel de nepotrivit este ca acestei zile a îndrăgostiţilor să-i asociezi un nume de sfânt. Nici cuvântul dragoste nu ar trebui asociat cu aceasta. Dragostea este o virtute, îţi dă putere să rabzi, să fii mai îngăduitor, să te jertfeşti, să te aproprii mai mult de cel de lângă ţine, să ai credinţă, să ierţi.
- Cum vedeţi o dragoste curată între doi ţineri?
- Fără viciu. Dacă doi tineri, ajungând la bătrâneţe, se vor iubi cu aceeaşi intensitate ca în tinereţe, putem spune că dragostea lor este curată. Sfântul Apostol Pavel spune că "dragostea nu moare niciodată". Multe familii tinere se despart la puţin timp după căsătorie, aceasta pentru că ei doar s-au plăcut. Între ei a fost o atracţie fizică, trupească şi, probabil, sentimentală, care în timp s-a stins. Ei trăiau cu impresia că se iubesc, dar, de fapt, ei doar se plăceau. Dacă se iubeau cu adevărat, dacă între ei ar fi fost o dragoste curată fără pic de patimă nu ajungeau la divorţ, şi-ar fi completat reciproc neputinţele, treceau împreună peste toate greutăţile, rămânând alături până la sfârşitul vieţii.
- Ce ne puteţi spune despre Sfântul Valentin?
- Sfântul Valentin a fost ostaş în armată romană. Pentru a înţelege mai bine însemnătatea faptelor sale, motivul pentru care a fost trecut în rândul sfinţilor, trebuie să ţinem seama şi de contextul istoric din perioada în care a trăit. În Imperiul Roman creştinismul era considerat o religie periculoasă deoarece multe dintre învăţăturile Bisericii erau în contradicţie cu modul de viaţă şi religia împăraţilor şi ale dregătorilor acestora. Religia oficială a romanilor înainte de Hristos şi până la Sfântul Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea, nu ţinea seamă de moralitate, ci în centrul vieţii lor era plăcerea, apatia, punând mereu la îndoială tot ceea ce era discutabil. Din acest motiv şi-au făcut idoli în funcţie de patimile pe care le aveau. Un astfel de idol era şi zeiţa Venus, întâlnită în mitologia elenă cu numele de Afrodita. Aceasta era considerată la romani zeiţa dragostei şi avea un fiu făcut din plăcere trupească, al cărui nume era Cupidon. Venus era reprezentată ca o femeie frumoasă şi atrăgătoare, iar Cupidon, un tânăr frumos cu chip îngeresc, care trăgea cu arcul în inimile tinerilor îndrăgostiţi. Aceşti zei erau o pildă de moralitate, iar cultul lor promova desfrâul atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în cadrul anumitor serbări, spectacole şi piese de teatru. În acea perioadă, în Imperiul Roman, creştinismul exista în clandestinitate, unii împăraţi ca Nero, Diocletian, Traian porneau prigoane împotriva creştinilor. În învăţătura creştină era instituită Taina Cununiei ca sfinţenie a vieţii. Pe lângă caracterul sfinţitor al cununiei, prin aceasta se impuneau şi anumite principii morale, femeia devenind astfel un partener de viaţă pentru bărbat, ei făgăduindu-şi fidelitate unul altuia. Sfântul Valentin era preot creştin şi preţuia mult învăţătura Bisericii. A luptat pentru ca romanii să se căsătorească, ceea ce i-a deranjat pe comandanţii de oşti. Aceştia cultivau foarte mult cultul desfrâului, preferând ca soldaţii romani să nu se căsătorească pentru că mulţi dintre ei nu mai plecau la oaste, dorind să rămână acasă cu nevestele lor. Sfântul Valentin era un mărturisitor neînfricat al credinţei sale şi astfel convertea mulţi soldaţi la creştinism şi îi îndruma să îşi intemeieze o familie. El însuşi făcea căsătorii în ascuns. Din acest motiv a fost persecutat de către comandanţii de oşti, sfârşind cu o moarte martirică. Sfântul Valentin nu a fost un adept al zeiţei Venus şi nici al lui Cupidon, ci, dimpotrivă, pe camarazii săi de oaste pe care i-a încreştinat îi îndemna să arunce acele zeităţi sau să le spargă pentru a nu fi pricină de ispitire. Cu atât mai mult numele său nu merită să fie asociat cu toate afacerile şi imoralităţile ce se ascund în spatele propagandei cu "Valentine's Day". Este o impietate ca numele său să apară lângă idolul Cupidon, făcându-se astfel confuzii mari în rândul multora dintre aceia care poate nu au reuşit să afle mai multe despre adevăratul Sfânt Valentin, cel care a vieţuit în perioada creştinismului primar.