Dragii noştri pensionari, înţelept este să nu vă bazaţi pe rezistenţa de fier a braţelor domniilor voastre, cum se încrezură, mai deunăzi, foştii siderurgişti din Galaţi în muşchii lor îndelung oţeliţi la binecunoscutul Combinat din urbea lor. Bieţii oameni împinşi (nu vă spun de cine, să nu se creadă că mă plâng) i-au agresat, prin înghesuire, pe cruzii lor nepoţi (cruzi în sensul de tineri, altfel cum?) puşi acolo să apere statul de drept. De drept, de stâng sau de câş, parcă mai contează în ziua de azi? Se vede treaba că actualii pensionari au trăit în mentalitatea civilizaţiei cozilor, unde cei din faţă mai apucau câte ceva din "ce se dădea". Vedem că lucrurile, pe alocuri, nu s-au schimbat. La Galaţi au primit numai cei din faţă, cu toate că cei din spate s-au împins cel mai tare. Aşa că, domnilor, fiţi foarte prudenţi când vă împingeţi, în primul rând, că riscaţi să primiţi, iar în al doilea rând, puteţi fi călcaţi pe călcâie, ba chiar şi pe şale, de către cei din spate. Nu mai vorbesc de situaţia când se rupe frontul de se schimbă direcţia de atac, când riscaţi să ajungeţi pe sub picioarele încălţate în bocanci cu ţinte, de parcă v-ar călca ursul, cel ce scoate reumatismul din oase. Prudent este, când aveţi o doleanţă, să găsiţi un umăr pe care să plângeţi, să vă descărcaţi de cele rele. Căci de cele bune, care nu vă prea deranjează, în afară de momentul când vi se aduce pensia, de acestea zic vă descarcă fiscul şi întreţinerea cu angaralele ei. Plângerea pe la diverse foruri şi scaune ale dreptăţii este mai puţin eficientă, chiar decât o frecţie la un picior de lemn. Mai este o cale, de care uzează tot mai mulţi în ultima vreme: prezicătoarea, vrăjitoarea, sau cum s-o mai numi Omida respectivă. Aici puteţi afla că "la drum de seară" vă puteţi întâlni cu un alt tip de liber profesionistă, care la banii şi vârsta dumneavoastră... Mai puteţi întâlni un alt "adept al meseriilor liberale", care vă va cere "pensia că de nu"... Ca să nu se creadă despre pensionari că majoritatea lor sunt săraci, domniile lor trebuie să nu uite că la averile celor din top au contribuit şi ei. Doar că nu se poate cuantifica cât îi revine fiecăruia. Va mai rămâne mândria că noi, românii, nu suntem mai prejos în ce priveşte pătura bogaţilor decât alte naţii, ba din contră. Adică acelora le-au trebuit sute de ani, pe când ai noştri, unii mai isteţi, le-au făcut dintr-un singur tun sau două. Unii s-au transformat în infanterişti. Mai trebuie să ştiţi, domnilor pensionari, dacă sunteţi prudenţi şi în alte privinţe, că puteţi intra în Împărăţia Cerurilor mai uşor decât cămila prin urechile acului, în vreme ce bogaţii nici măcar ca aceasta...