Miercuri, 24 noiembrie, la Paris, s-a încheiat întâlnirea preoţilor români prezenţi în Europa, pentru păstorirea credincioşilor din diaspora. Prezidată de către episcopul greco-catolic de Oradea Virgil Bercea, numit de către sfântul Sinod pentru diaspora, la întâlnire au participat în jur de treizeci de preoţi din Italia, Franţa, Spania, Germania, Belgia şi Irlanda, printre care şi şteianul Robert Popa, paroh al comunităţii greco-catolice din Milano.

Potrivit site-ului www.bru-italia.eu, întâlnirea, organizată de către responsabilul Misiunii Româneşti din Paris, pr. Gabriel Buboi, a avut loc într-o atmosferă frumoasă de prietenie şi de fraternitate. Au participat responsabili pentru Bisericile Orientale ale Arhiepiscopiei franceze, care au adus contribuţii interesante şi constructive dezbaterilor. A mai contribuit la discuţii şi un expert în drept canonic din Elveţia, care a subliniat multe probleme pe care comunităţile le întâmpină în viaţa de zi cu zi. A fost discutată problema înfiinţării de parohii sau capelanii în Europa, problema gravă a preoţilor căsătoriţi care, de multe ori, nu-şi pot desfăşura activitatea pastorală în afara eparhiilor de origine. Întâlnirea s-a încheiat cu o vizită la Cardinalul André Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris, care s-a dovedit a fi foarte disponibil să asculte problemele greco-catolicilor, mai ales celor din Franţa. Apoi, cardinalul i-a îndrumat pe fiecare, în primul rând pe episcopul Virgil, să continue activitatea pastorală întreprinsă, dând ca exemplu Parisul, unde este prezentă de aproximativ şaizeci de ani Biserica Greco-Catolică. Prelatul a încheiat dorind fiecăruia dintre noi să trăim profund propria vocaţie preoţească "în diaspora", ducând în fiecare loc evanghelia şi făcând prezentă propriilor credincioşi însăşi viaţa lui Hristos. Experienţa de la Paris a fost pentru toată lumea, înainte de toate, o posibilitate de întâlnire şi de prietenie, de confruntare a problemelor şi o încercare de a găsi soluţii adecvate. Acum tuturor le revine responsabilitatea de a reveni în propriile comunităţi şi de a continua cu un spirit nou propria activitate pastorală.