În urmă cu un an şi jumătate era considerat un fotbalist terminat, conducerea FC Bihor reziliindu-i contractul din cauza faptului că a fost diagnosticat cu hepatită de tip B. A stat un sezon pe tuşă, dar a revenit în forţă, la începutul acestui an, profitând de mâna întinsă de conducerea echipei CF Liberty Salonta. Alin Coţan a renăscut, însă, sub culorile echipei salontane, şi după un retur excelent, a ajuns, alături de patru coechipieri, în curtea echipei maghiare de primă divizie FC Sopron, cu care va juca în turul doi preliminar al Cupei UEFA. N-a uitat însă de unde a pornit şi de cei care i-au fost alături. A rămas acelaşi băiat modest ca înainte, dar a devenit matur, iar boala prin care a trecut l-a întărit. Contactat telefonic, tânărul mijlocaş descoperit de Iosif Rotariu la Timişoara a răspuns întrebărilor noastre. - Ce poţi să spui despre saltul pe care l-ai făcut în doar jumătate de an: din Divizia B ai ajuns la o formaţie din prima ligă maghiară care va juca în Cupa UEFA? - Mă bucur că am ajuns la o echipă ce va juca în Cupa UEFA, însă acest salt se datorează celor care au crezut în mine, adică acei oameni din Salonta care mi-au întins o mână atunci când mi-a fost greu, într-un moment dificil al carierei mele. - Diferă fotbalul maghiar de cel din România? - Într-un fel, da. În Ungaria se pune accent pe pregătire fizică, jucătorii aleargă mai mult, într-un jargon al fotbaliştilor, aici se bagă "material", nu se feresc de duelurile corp la corp. Aş spune că aici este un campionat mai dur decât cel de la noi. - Cum ai reuşit să treci peste perioada în care ai fost bolnav? - Nu a fost clipă în care să nu mă gândesc că fotbalul este cel mai drag lucru din lume pentru mine. Ştiam că sunt născut pentru a juca fotbal, care este ca aerul pentru mine. În perioada în care am fost bolnav, mi-a fost foarte greu să stau departe de gazon, dar am strâns din dinţi, cu gândul că trebuie să fac tot ceea ce depinde de mine pentru a reveni în teren. Timp de un an şi jumătate, m-am gândit la ce a fost înainte şi mi-am zis că, de acum încolo, pentru mine va conta doar fotbalul. - Despărţirea de FC Bihor n-a fost tocmai amiabilă. Te-au dat afară într-un moment în care aveai nevoie de ajutor... - Aş vrea să uit acel episod, să nu mă mai gândesc la el. Eu cu ale mele, ei cu ale lor. Dacă cei de la club au apreciat că, pentru cât am jucat pentru FC Bihor, nu am meritat să-mi plătească tratamentul pentru hepatită, ignorându-mă aproape complet, ce ar mai fi de spus? Eu zic că acea îmbolnăvire le-a servit drept pretext pentru a scăpa de mine şi a-mi rezilia contractul. Dar, eu nu le port pică, ba chiar le mulţumesc, pentru că s-ar putea spune că mi-au făcut un bine. M-au aruncat ca pe o măsea stricată, iar apoi am ajuns acolo unde sunt acum, adică la o echipă de cupele europene. - Ce-ai simţit când ai revenit în teren? - Am avut emoţii mari la primul meci. În primul rând, veneam după o pauză de un an şi jumătate, iar pe deasupra, jucam şi împotriva fostei mele echipe, FC Bihor. Acest lucru, însă, m-a ambiţionat şi mai tare să joc cât mai bine. Am renăscut, practic, la Salonta, şi doresc să mulţumesc tuturor persoanelor din conducerea clubului salontan pentru modul cum s-au comportat cu mine. - Ce-ţi doreşti pe viitor? - În primul rând, să fiu sănătos, să pot juca cât mai mult şi mai bine pentru a răsplăti, astfel, încrederea celor care au mi-au acordat o nouă şansă.