Noiembrie, ultimul bal Primele zile ale lui 2004 nu prevesteau prin nimic schimbările care au survenit pe scena politică în acest an. Partidul Social-Democrat rămânea cel mai popular partid, iar scăderea sprijinului înregistrat în sondaje nu părea în măsură să-i ameninţe poziţia de lider. În condiţiile unei majorităţi parlamentare confortabile şi a unei opoziţii apatice, cabinetul Năstase s-a bucurat de stabilitate, fiind considerat mai eficient şi mai puternic decât cele precedente. Aproape 18 milioane de români au fost aşteptaţi la urne, pe 28 noiembrie, în 17.564 de secţii de votare - amenajate în peste trei mii de localităţi şi în 90 de state - pentru a desemna preşedintele României din următorii cinci ani, dar şi pe membrii Parlamentului, din următorii patru ani. Dezideratul Europa Alegerile generale din 2004 au fost considerate cel mai important scrutin de după 1990, în condiţiile în care de felul în care va fi gestionată economia în următorii ani va depinde modul în care vor trăi românii în următoarele decenii. Miza alegerilor generale din 2004 s-a datorat atât banilor pentru integrarea europeană, cât şi modificărilor constituţionale. Din acest an, mandatul preşedintelui va fi de cinci ani, iar alegerile prezidenţiale nu se vor mai suprapune (pentru 20 de ani) cu alegerile parlamentare. A fost ultima dată când am ales în acelaşi timp şi Parlamentul, şi preşedintele ţării. Cel care a devenit şeful statului va conduce România vreme de cinci ani, până în 2009, iar în timpul acestui mandat România va deveni membru al Uniunii Europene, fie că se aplică scenariul pozitiv, al integrării în 2007, fie că va interveni clauza de salvardare a Bruxelles-ului, care ar putea amâna aderarea României cu un an. Miza acestor alegeri a reprezentat-o integrarea de facto a României în Uniunea Europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană va însemna cheltuieli serioase, dar şi schimbarea la faţă a economiei româneşti. Noul Executiv va trebui să îndeplinească, la termenele stabilite, angajamentele asumate cu prilejul negocierilor de aderare, ceea ce implică costuri inevitabile, renunţarea la multe ?obiceiuri" dâmboviţene, şi un alt palier al întregii vieţi politice, economice şi sociale a ţării. Miza alegerilor a constat, aşadar, în alegerea unui Parlament şi a unui Preşedinte potriviţi pentru ceea ce ne aşteaptă, capabili să răspundă acestor provocări. Mulţi chemaţi, dar câţi aleşi?! 21 de partide politice, două alianţe politice (Alianţa D.A. PNL-PD şi Alianţa Populară Creştin Democrată) şi una electorală (Uniunea Naţională PSD+PUR), 29 de organizatii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale şi 13 candidaţi independenţi s-au regăsit pe buletinele de vot pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Numărul candidaţilor înscrişi pe liste pentru un loc în parlament a fost de 13.675, dintre care 3.681 au candidat la Senat, iar 9.994 - la Camera Deputaţilor. Conform Legii pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, norma de reprezentare pentru Cameră este de un deputat la 70.000 de locuitori, în timp ce pentru Senat este de un senator la 160.000 de locuitori. Pentru a putea trece pragul Parlamentului, partidele politice şi organizaţiile aparţinînd minorităţilor naţionale trebuiau să atingă pragul de 5%, în timp ce alianţele având două formaţiuni componente au avut nevoie de minimum 8%. Sondajele de opinie realizate în preajma campaniei electorale relevau că acest scrutin va fi dominat de competiţia dintre două alianţe, respectiv de patru partide: două care au considerat că separat sunt insuficient de puternice pentru a câştiga pe cont propriu competiţia electorală (PSD, PNL), unul care avea temerea neintrării în Parlament (PUR) şi unul care, deşi avea o forţă importantă, avea nevoie de certitudine în privinţa majorităţii parlamentare, după alegeri (PD). Adio, dar rămân cu tine ! Cel mai important eveniment politic al întregii toamne electorale s-a consumat pe 2 octombrie, o dată cu retragerea din cursa pentru Preşedinţie a candidatului Alianţei D.A. PNL-PD la Preşedinţie, Theodor Stolojan şi înlocuirea sa, a doua zi, cu Traian Băsescu. Într-o scurtă declaraţie pentru presă, Stolojan a afirmat că starea sănătăţii îl împiedică să mai rămână în viaţa politică. Motivul real al retragerii lui Stolojan a rămas neclar. Traian Băsescu a declarat că starea de sănătate a liderului liberal nu este atât de gravă şi că problema este legată de fapt de stresul provocat de şantajul exercitat asupra sa de adversarii politici, care l-au ameninţat periodic cu diverse dosare. Băsescu preciza că, în ceea ce îl priveşte, are o construcţie psihică mai solidă şi că s-a obişnuit cu atacurile şi cu lupta politică. PSD ? cruce ? PUR versus Alianţa D ? punct ? A ?punct ? La începutul lunii noiembrie, Uniunea PSD+PUR şi Alianţa PNL-PD şi-au lansat temele de bătalie electorală. Uniunea PSD+PUR i-a scos la rampă pe Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Mihai Tănăsescu. Candidatul la Preşedinţie şi cel desemnat pentru funcţia de premier au fost ajutaţi la scenă deschisă de şeful statului, care a anunţat că intenţionează să revină în PSD. Promisiunea integrării în Uniunea Europeană şi succesele diplomatice au fost piesele centrale din discursul lui Năstase, care şi-a cultivat intens imaginea de lider european, acuzând ?lipsa de anvergură? a principalului său adversar, Traian Băsescu. Opoziţia şi mass media au criticat puternic implicarea lui Iliescu. Şefului statului i s-a reproşat că încalcă Constituţia, care îi impune neutralitate politică. Iliescu s-a apărat invocând ?dreptul său de cetăţean de a candida şi de a fi ales?. Alianţa PNL-PD a marşat cu Traian Băsescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Adriean Videanu şi Mona Muscă. Rolul de vioara întâi i-a revenit candidatului Alianţei la Preşedinţie, Traian Băsescu. Tema centrală în discursul liderilor PNL şi PD a fost corupţia, iar mesajul justiţiar a fost cuprins şi în sloganul Alianţei: ?E timpul Dreptăţii. E vremea Adevărului?. A doua temă importantă, prin care Alianţa a încercat să facă o diferenţă între programul său şi cel al Uniunii a fost politica fiscală. Alianţa PNL-PD a propus cota unică de impozitare de 16 la sută, explicată ca un stimulent economic pentru întreprinzători şi o bază pentru dezvoltare economică, pe când Uniunea a susţinut varianta impozitării progresive, pe motiv că îi protejează în acest fel pe cei cu venituri reduse. Din discursul lui Traian Băsescu s-a evidenţiat o a treia temă de campanie: transformarea preşedintelui din ?spectator? în ?jucător?. Peste tot unde a ţinut discursuri, Băsescu a promis că va ?lucra cot la cot cu primul-ministru? şi că se va implica în rezolvarea problemelor cetăţenilor. Dintre sute de mandate? În urma alegerilor parlamentare din 28 noiembrie, la Senat, Uniunea Naţională PSD+PUR a obţinut 37,13% din voturile valabil exprimate, Alianţa D.A. - 31,77%, PRM - 13,63%, UDMR - 6,23%, PNG - 2,36% şi PNTCD - 1,92%. La Camera Deputaţilor, Uniunea Naţională PSD+PUR a întrunit 36,61%, Alianţa D.A. - 31,33%, PRM - 12,92%, UDMR - 6,17%, PNG - 2,23% şi PNTCD - 1,85%. După redistribuirea voturilor, din totalul de 314 mandate la Camera Deputaţilor, cele mai multe i-au revenit Uniunii Naţionale PSD+PUR - 132; Alianţa PNL-PD a obţinut 112 mandate; PRM - 48, iar UDMR - 22. Acestora li s-au adăugat alte 18 mandate atribuite minorităţilor naţionale, altele decît cea maghiară. La Senat, din totalul de 137 mandate, 57 i-au revenit Uniunii PSD+PUR; 49 - Alianţei D.A., 21 - PRM şi 10 UDMR. Pe partide, mandatele au fost împărţite astfel: la Camera Deputaţilor, 113 i-au revenit PSD, PUR - 19; Alianţei D.A. - 112 mandate; PRM - 48, iar UDMR - 22. Acestora li se adaugă cele 18 mandate de deputaţi atribuite minorităţilor naţionale. La Senat, din cele 137 mandate, 46 i-au revenit PSD, PUR - 11, 49 - Alianţei D.A., 21 - PRM şi UDMR - 10. Având în vedere aceste rezultate, era evident că stabilitatea viitorului guvern va depinde de preşedintele care urma a fi ales, dar şi de jocurile politice ulterioare - noi alianţe, migrări de parlamentari, interese personale şi de partid, care pot provoca răsturnări de situaţie în Parlament. (va urma)