Ceea ce frământă orice popor, orice societate, orice om este gândul la bunăstare, iar bunăstarea se măsoară, în primul rând, în bani sau este dependentă de bani, ori poate fi echivalată în bani.

Guvernul actual a executat un gest extrem de riscant făcând acel împrumut uriaş pentru un popor mic-mijlociu. Vom vedea dacă va fi în stare să fructifice aceşti bani revitalizând economia sau îi va împrăştia prosteşte, lăsându-ne vânduţi şi cu cătuşele puse. Ştiu doar un lucru, faptul că acele găuri incredibile prin care banul public se scurge fără folos public, alimentând buzunare soioase, nu se înfundă, ci se înmulţesc. Mă voi limita la Ministerul Sănătătăţii, unde sunt acasă. Am mai scris despre faptul că demenţii pentru a beneficia de tratament şi/sau de ajutor social sunt obligaţi prin lege să facă investigaţii extrem de costisitoare, absolut nenecesare pentru fundamentarea diagnosticului. În schimb până la 300 de miliarde în bani vechi se scurg la proprietari de aparatură... etc... Adică tu, Guvern, vii şi spui că banii ajung până în septembrie-octombrie, dar ţi se fâlfâie că o asemenea sumă este aruncată fără folos pentru sănătate. Când este mincinos Ministerul? Sau asta urmăreşte, să toace degeaba banii spre a ne ruina în datorii?
Am mai scris despre faptul că reţetele se scriu obligatoriu, dar fără sens, pe câte patru file autocopiante. Pare un nimic, dar înmulţiţi 100 de milioane de file cu oricâţi bănuţi şi vedeţi cine are tipografie şi nu are comenzi decât de la Ministerul Sănătăţii. Mai mult, odată cu numirea noului ministru, aceeaşi tipografie sau alta a obţinut ca toate biletele de trimiteri să fie şi ele scrise pe câte patru pagini autocopiante. Absolut inutil. Faceţi aceleaşi calcule şi adunaţi, ca în filmele cu tâmpiţi. Nu a fost de ajuns, au obţinut ca şi biletele de internare să fie... Comandă la tipografia cui?
Sub vechiul ministru s-a început lupta şi cu un an înainte de a pleca s-a obţinut intrarea în normalitate. Adică, pacientul să fie tratat de medicul care cunoaşte boala şi nu de farmacistul care vinde ce are şi ce îi aduce mai mulţi bani. Dacă scrii pe reţetă denumirea comercială, scrii exact ce trebuie să ia pacientul, iar tu ştii ce efect are. Dacă scrii Denumirea Comună Internaţională, atunci farmacistul îţi dă ce are sau ce vrea, adică te tratează el. Specific, fiecare medicament poartă două nume, unul chimic al substanţei în sine şi unul comercial al fabricii producătoare. Diferenţa este aceea dintre o aceeaşi marcă de maşină fabricată în Turcia sau în Germania, ceva în genul acesta. Ei bine, abia s-a schimbat ministrul şi imediat, el sau cineva din minister (cu drept de semnătură) s-a lăsat "convins" de cei care au bani (Colegiul Farmaciştilor) şi românii vor fi din nou trataţi de farmacişti atât pe bani publici, cât şi privaţi. Bravo, nene ministru, bine ai schimbat un bişniţ cu altul. Măcar o să spui la sfârşit şi prostului de public care bişniţ este mai avantajos?
Dacă tot joci pe banii noştri, am avea şi noi dreptul de a şti. Dacă ministrul este dus de nas de ce nu îşi controlează echipa? Acestea şi mii de alte nimicuri sunt găurile pe care se scurge sudoarea românilor, sub înţeleapta şi ştiinţifica...
Nu-i ierta, Doamne, că nu sunt proşti! Orice sistem, inclusiv sistemele vii, iar o societate este echivalentă unui sistem viu, are plaja de viabilitate, sau potenţialul de performanţă în funcţie de procentul transformării energiei consumate în eficienţă specifică. În cazul societăţii banii reprezintă energia consumată. Randamentul utilizării lor face ca unele societăţi să fie performante, iar altele falimentare. Este ca şi când un om sărac, dar cu minte multă cheltuie bani puţini reuşind să ducă un trai decent, iar un om bogat, dar fără minte, cheltuie enorm, nereuşind să se descurce, ducând un trai mai puţin decent decât cel sărac.

Banii, mintea şi apucăturile! Noi suntem săraci, dar cerşim, iar ceea ce cerşim risipim fără rost.