Implicarea şi comentariile cetăţenilor arabi aflaţi în România în scoaterea jurnaliştilor români din mâinile celor care i-au răpit acum cinci zile, în Irak, relevă că unii dintre aceştia nu ar fi chiar străini de sechestrarea reporterilor, ba mai mult sugerează că ar fi putut participa la scenariu. Surse diplomatice susţin că sirianul Omar Hayssam este unul dintre principalii pioni în acţiunea privind răpirea românilor, dar şi că o anumită parte a comunităţii arabe de pe teritoriul României are ştiinţă şi date despre răpirea jurnaliştilor. Reporterul Marie-Jeanne Ion şi cameramanul Sorin Mişcoci de la Prima TV, alături de ziaristul Eduard Ovidiu Ohanesian de la România Liberă, au dispărut în seara de 28 martie, la Bagdad. În seara de 30 martie, postul de televiziune Al-Jazeera a difuzat o înregistrare video în care erau prezentaţi cei trei ziarişti români şi Mohamed Munaf, luaţi ostatici în Irak de un grup înarmat care nu a formulat revendicări pentru eventuala lor eliberare. Ideea unei răscumpărări a fost, însă, lansată la Bucureşti, de către omul de afaceri de origine siriană Omar Hayssam, înainte să apară însă vreun element care să confirme răpirea. În noaptea de 29 spre 30 martie, acesta a declarat, pentru mai multe posturi de televiziune, că a fost "contactat de răpitori", care i-ar fi cerut o răscumpărare de patru milioane de dolari. Hayssam este prieten cu aşa-zisul omul de afaceri americano-irakiano-român Mohamed Munaf, luat ostatic şi el o dată cu cei trei români. Munaf ar fi finanţat parţial deplasarea celor trei jurnalişti şi le-ar fi servit drept ghid la Bagdad. Dacă în înregistrarea video lângă români apărea şi Munaf, din fotografiile transmise în 1 aprilie agenţiei Reuters - în care românii îşi ţin în mîini legitimaţiile de jurnalişti şi paşapoartele - cetăţeanul americano-irakian lipseşte, ceea ce ar putea însemna fie că a fost ucis, fie că este implicat în răpire. Atât în înregistrarea video, cât şi în fotografii, ostaticii sunt ameninţaţi de aceleaşi două persoane cu pistoale-mitralieră. Analistul politic francez Nicolas Henin, specialist în chestiunea irakiană, aprecia într-un comentariu pentru Delta RFI drept surprinzătoare frecvenţa cu care răpitorii intră în legătură şi comunică semne, apreciind cazul răpirii românilor ca fiind "rar" şi "atipic". Opinia lui Henin este împărtăşită de mai mulţi foşti şi actuali diplomaţi români, care susţin că jurnaliştii ar putea fi încă "la prima mână de răpitori" şi că aceştia ar putea rămâne în "custodia" lor chiar şi o săptămână. "În funcţie de mişcările pentru negocieri, locul jurnaliştilor români ar putea rămâne în acelaşi plasament ori vor fi vânduţi", spun sursele citate. Autorităţile de la Bucureşti sunt prinse în menghină cu acest caz. Presiunea pe plan intern, dar şi extern este fără precedent pentru instituţia prezidenţială şi nu numai, având în vedere că România nu are persoane specializate să negocieze în situaţiile de acest fel sau care implică raţiuni politice. Şefii serviciilor secrete române sunt cunoscuţi pentru profesionalismul cu care evită să dea un răspuns clar într-o situaţie de criză, iar participanţii la şedinţele CSAT cunosc acest lucru. În acest caz, ei ar avea scuza că discreţia joacă un rol esenţial în operaţiunile de salvare a ostaticilor. Este foarte important însă ca şefii serviciilor secrete să nu aplice aceeaşi regulă şi şefului statului. Cât timp preşedintele ţării conduce celula de criză care gestionează situaţia, el trebuie informat corect. Un eşec în cazul jurnaliştilor ar face ca preşedintele să-şi piardă creditul şi simpatia de care se bucură în rândul populaţiei, dar acesta ar fi poate cel mai puţin important aspect. Mai grav ar fi că un eşec nu ar face decât să accentueze nemulţumirea populaţiei faţă de implicarea României în lupta împotriva terorismului din Irak, în condiţiile în care sondajele indică deja o atitudine majoritar negativă în acest sens.