Nicolae Văcăroiu, Călin Popescu Tăriceanu, Bogdan Olteanu şi Doru Tărăcilă sunt patru şefi care s-au aşezat la o masă rotundă, ca să pună ţara la cale, după care s-au aliniat la pupitre şi pe lângă pupitre, ca să spună cât de sinergetici sunt. Slujba temporară la Cotroceni a blândului preşedinte Văcăroiu (ostenindu-se atent să facă naveta din Deal la Parlamentul ticălos) a început, continuă şi se va termina sub semnul împăciuirii. Nici nu se putea altfel, că în 30 de zile nu este nici timp, nici interes să aranjezi un război între aliaţi. Apoi liniştea şi înţelegerea pică bine şi nimerit după ce Traian Băsescu a fost trimis să se odihnească activ, prin antrenamente la mitinguri. Certurile au fost gonite la mesele cu colţuri ale dezbaterilor televizate, unde, din ce în ce mai des, degenerează în intoleranţă. În "dialogul instituţional" (unora le plouă în gură de plăcere când folosesc acestă expresie distinsă) nici vorbă de animozităţi surde, dibaci aduse la suprafaţă fix la ora jurnalelor tv de seară. Doar acesta este un patent Traian Băsescu. În faţa unor asemenea demonstraţii ostentative de armonie care nu a trebuit căutată prea mult (trăiască voinţa politică a interesului de moment!) oamenii lui Traian Băsescu par lipsiţi de idei. Nu trebuie să fii un stup de creativitate ca să emiţi declaraţii-şopârlă, a la Valeriu Turcan, în care se amestecă bau-bau-ul Iliescu şi americani supăraţi care i-au dat cu uşa-n cap lui Geoană. Sau să te înşiri ca mărgelele la mitinguri declarate fără de partid, ca falanga liberal-democrată. Sau să arunci bazaconia desfiinţării funcţiei prezidenţiale, ca Valeriu Stoica, altfel un respectat profesor de Drept. Poate pârele pe la Curtea Constituţională, scumpe democraţilor (un partid care pare scuturat, întâiaş dată, de fiorii lipsei de identitate în păreri), să aibă rezultate. Sau supermodelul Pelinel, pe post de armă electorală, împreună cu fetele lui Băsescu. În toată această uscăciune de idei, Traian Băsescu se descurcă. Că nu i s-au ofilit peste noapte instinctele de zoon polititikon. A redescoperit-o pe Monica Macovei pe seama căreia făcea glume când ea se prăpădea de grija ANI prin Parlament. Băsescu a inventat întrebările cu un singur răspuns: da. Se înfăţişează ca marele nedreptăţit şi singur deţinător al binelui. Doar de asta a fost pe liber. Plus că are o nesfârşită răbdare în a strânge mâini, a da autografe şi a lua copii în braţe. În fond, îşi face meseria de preşedinte suspendat. Între timp, Văcăroiu&comp. îşi fac şi ei meseria. Adică trebăluiesc prin bucătăria referendumului şi încearcă să găsească diverse neclare constituţional. Se sinchisesc într-un fel provocator de neutralitatea serviciilor secrete. Culmea! Mai comic-funestă decât povestea cu dispariţia funcţiei de preşedinte n-a fost decât istoria cu apelul pesedistului Ion Stan la neutralitatea cooperativei "ochiul şi timpanul". Un fel de "aşezaţi-vă în linişte tovarăşi!", că poate vă numim nou şef la SIE şi un alt prim-adjunct la SRI. Şi - mai ales - liberalii şi social-democraţii se gândesc la ce-o să fie după 19 mai (sâmbătă neconstituţională, după cum a răsărit din mintea PD-ului). Că doar Traian Băsescu se va întoarce la Cotroceni. Nu se îndoieşte careva. După cum nimeni nu stă în dubiu că în acest răgaz forţat, preşedintele suspendat va fi trecut printr-o metamorfoză identitară. Ba, chiar unii se gândesc să-l suspende din nou la toamnă. Dar dacă, totuşi, Băsescu devine destul de înţelept încât să tragă foloase, fără petarde, artificii şi alte pocnitori, din nou-instalata stare de coabitare? Jacques Chirac, un gaullist pragmatic a coabitat cu Mitterand, un socialist redutabil. Şi a rămas doisprezece ani la Elysee. La noi, slabe speranţe.