Cu un deceniu în urmă, mulţi tineri îşi doreau să devină bijutieri, ceasornicari sau cizmari şi asta pentru că, în primul rând, erau meserii bănoase, dar şi pentru că cei care le practicau se bucurau de respectul obştei. Din păcate, în ziua de azi, datorită importurilor masive în mai toate domeniile cu care avem tangenţă zilnic, astfel de ateliere par a fi condamnate la dispariţie, majoritatea celor rămase limitându-se la reparaţii. La importurile de după 1990 se mai adaugă şi un alt aspect: anume că UCECOM, instituţia unde se realiza şcolarizarea pentru aceste meserii, şi-a închis porţile din 1996. Cert este că, asemeni timpurilor demult apuse, cei mai înstăriţi dintre meşteşugari au fost întotdeauna bijutierii şi lucrurile nu s-au schimbat nici acum. Şi, totuşi, ucenicii nu par să se înghesuie căci, se ştie prea bine, este mult mai simplu să vinzi bijuterii venite din afara graniţelor decât să le fabrici...