Meteoriţii, musafirii neanunţaţi Radioastronomii, cucerirea spaţiului şi biochimia macromoleculară sunt cei care ne-au introdus în vasta problemă a vieţii cosmice. Moleculele interstelare, cometele şi atmosferele planetare, norii molecularii, Halley şi Titan au devenit obiective prioritare pentru umanitatea în căutarea unei vieţi extraterestre. Meteoriţii, bolizii şi meteorii, proiectilele gigantice, micropulberile stratosferice ne furnizează un contact direct cu lumea extraterestră din momentul în care omenirea le-a recunoscut originea reală. Din fericire, bombardamentul intens care a modelat globul terestru a încetat, practic, acum patru miliarde de ani, dar întotdeauna există şi rămâne o mică urmă: o stea căzătoare este de fapt un minuscul martor întârziat din trecutul nostru agitat. De fapt, stelele căzătoare nu sunt decât o clasă specială dintr-un ansamblu mai vast: meteoriţii, corpuri care circulă prin spaţiul interplanetar şi sunt susceptibili să cadă pe pământ, dând naştere la ceea ce numim meteori, care pot atinge chiar şi zece kilometri dimensiune. Până acum circa zece milioane de ani, lumea era în posesia a 3.000 de meteoriţi, denumiţi după numele locului unde căzuseră. Cel mai popular este un bloc de 65.000 tone care a creat, în urmă cu patruzeci de mii de ani, Meteor Crater, cu un diametru de 1.200 m. În Australia a fost săpat acum 130 milioane de ani un crater, încă foarte vizibil, ca şi cum ar fi un meterez circular de 22 km. Un meteorit cu o greutate de mai multe kilograme a căzut peste camera în care se aflau doi americani, iar pe data de 31 august 1991, un meteorit de 11 cm a căzut şuierând la 3,50 m distanţă de doi băieţi din Indiana. Un an mai târziu, un meteorit de 12 kg a căzut pe portbagajul unei maşini parcate în Peekskill, New York. Este remarcabil că această bucată provenea dintr-un bolid, un bulgăre de foc mai strălucitor decât luna plină, care parcursese 700 km pe deasupra Virginiei Occidentale şi s-a spart în 40 de fragmente, totul fiind filmat de numeroase persoane! Pornind de la aceste elemente-document, s-a putut determina de unde venea obiectul. Orbita sa se întindea pe mai mult de trei kilometri distanţă de la Terra la Soare! În fiecare zi sunt descoperiţi alţi meteoriţi. Conform cercetătorilor, într-o mie de ani, un metru pătrat de sol primeşte un milion de micrometeoriţi şi fiecare cade pe un teren diferit şi, foarte probabil, într-o mică baltă favorabilă. Poate chiar conducând astfel la sinteza unei noi vieţi... *** Dosare OZN: Cazul "John Salter tatăl şi fiul" John R. Salter este profesor de istorie şi sociologie a popoarelor amerindiene la Universitatea din Grand Falks, Dakota de Nord. La 20 martie 1988, John Salter, de 55 ani, şi fiul său John, 23 ani, student la universitate, se deplasau cu maşina în cadrul unui lung periplu care necesita trecerea prin mai multe state. În dreptul localităţii La Crosse, Wisconsin, pe la orele optsprezece şi douăzeci şi cinci minute, ei au avut un "missing time" (timp lipsă), pe o distanţă de circa 3 kilometri, consecutiv observării pe cer a unei surse luminoase foarte ciudate. Profesorul îşi aminteşte că a avut o senzaţie de tip electric şi frisoane în tot corpul. Apoi s-a revăzut cât se poate de clar la vârsta de 23 de ani, într-o seară din 1957, conducând o maşină într-o regiune izolată din Arizona... Vis sau realitate? A doua zi, pe 21 martie, ei şi-au continuat drumul după ce şi-au petrecut noaptea într-un motel. Fiind singuri pe drum, au zărit un obiect strălucitor de nuanţă argintie strălucitoare care se deplasa tot timpul şi care avea forma unei farfurii cu un mic dom deasupra şi mărimea cât două treimi din lăţimea drumului cu sens dublu, tip drum naţional. După un moment, obiectul s-a îndepărtat cu o viteză incredibilă. Călătoria s-a încheiat fără să se mai înregistreze şi alte incidente, iar cei doi bărbaţi au revenit la casa lor din Grand Forks cu impresia că s-a petrecut ceva, fără să ştie însă concret ce anume... Amintiri în doze mici... La sfârşitul lui iunie, în conştientul martorului au început să se manifeste primele flash-uri de amintiri. Totul începea cu imagini şi secvenţe de vis. Amintirile nu s-a îngrămădit cu brutalitate, ci au revenit în doze mici, care s-au întins pe mai mult de un an şi jumătate. Ele dezvăluiau că în acel timp lipsă, maşina a fost abătută pe un drum secundar, pustiu. Tatăl şi fiul au coborât şi au văzut două siluete de umanoizi cu o înălţime de 1,20 - 1,50 m, torsul şi membrele subţiri în comparaţie cu mărimea capului, foarte puternic dezvoltat, şi nişte ochi migdalaţi enormi. Creaturile erau însoţite de o altă entitate, diferită de ele, înaltă de circa 1,80 m, mult mai bine proporţionată fizic, foarte aproape de standardul uman. Fiinţele nu păreau nici dezagreabile, nici ameninţătoare, aşa că cei doi bărbaţi s-au lăsat duşi în pădurea vecină, la mică distanţă. Tatăl s-a împiedicat, dar a avut surpriza să se prăbuşească pe o pernă de forţe necunoscute care i-a amortizat şocul. El şi-a mai amintit de o sală luminată strălucitor, unde a văzut un panou luminos de culoare albastră şi de un implant care i-a fost introdus cu mare atenţie în fundul nării drepte şi, instantaneu, a avut impresia unei scene identice trăite la vârsta de 23 de ani, în 1957. Ceva mai târziu, rula cu maşina pe şosea. Până aici nimic deosebit, numai că... Răni vindecate rapid, energie înzecită După câteva luni, atât profesorului, cât şi fiului său, au început să le crească părul, barba şi unghiile de trei ori mai rapid decât în mod normal. Tăieturile şi zgârieturile ambilor se închideau aproape imediat şi se vindecau foarte repede. Pielea le-a devenit mai deschisă la culoare şi s-a înregistrat o mai bună circulaţie sanguină, au devenit imuni la gripă fără să fi fost vaccinaţi, nevoia de somn a devenit mai mică şi au căpătat o energie înzecită. Din acelaşi an, profesorul a simţit o nevoie imperioasă de a se consacra apărării celor slabi, asta determinându-l să devină avocatul amerindienilor în diferitele procese avute de aceştia cu poliţia ori administraţia. Au urmat apoi visele, foarte reale de altfel, prin care i se transmitea că răpitorii proveneau din diferite planete ale sistemului binar Zeta-Reticuli, situat la 32 ani-lumină de Terra, că ei sunt cei care influenţează psihicul răpiţilor, în mod benefic, pentru umanitate. Cazul, cercetat pe îndelete, mai târziu, a dovedit că a fost vorba despre o răpire trăită fizic, nicidecum despre halucinaţii ori incidente produse prin sugestie hipnotică. Specialiştii în fenomene UFO au ajuns la concluzia că este posibil ca profesorul şi fiul său să fi fost programaţi de către străinii veniţi din ceruri pentru a veni în sprijinul semenilor lor. *** Sindromul savantului, sau cu ce venim din alte vieţi... Acest sindrom este un termen folosit pentru a denumi o anumită boală mintală, în care oamenii manifestă un anumit handicap intelectual combinat cu abilităţi extraordinare. Problema este savanţi a intrat în atenţia publicului o dată cu - nu-i aşa că vă aduceţi aminte? - filmul de succes "Omul care aduce ploaia". Capacităţile eroului, Raymond Babbit, aveau o bază reală! Dar să vedem câteva cazuri devenite celebre... Harriet Stevenson nu reuşise nicicum să ştie să folosească toaleta, nici să vorbească la vârsta de 9 ani, dar ştia în schimb să cânte la pian, vioară, trompetă, clarinet şi corn francez încă de la vârsta de... patru ani! Steven Wiltshire şi-a demonstrat nu cu mult timp în urmă capacităţile incredibile din punct de vedere artistic, în timpul unui program televizat intitulat Înţelepţii nebuni. Luat la plimbare prin Londra, el a reuşit să deseneze multe dintre obiectivle turistice ale oraşului cu linii extrem de simple într-o perspectivă pe care majoritatea arhitecţilor o pot reda numai cu ajutorul umbrelor! Întorcându-ne în timp, Jedediah Buxton, care a trăit în secolul al XVIII-lea, nu ştia să-şi scrie nici măcar numele. Întrebarea care i-a fost pusă a fost următoarea: dacă un corp are trei dimensiuni, de 23.145.789 5.642.732 şi 54.965 iarzi, în câte optimi de iard cubic se împarte volumul acestuia? Lui Buxton i-au fost necesare cinci ore pentru a da răspunsul corect: un număr cu... 28 de cifre! Savanţii au abilităţi speciale ce par a fi rezultatul subconştientului, un subconştient ce nu a fost blocat de învăţarea şi... limitarea tradiţionalului. *** Soleil, marea prezicătoare a Franţei Elaine Soleil, una dintre cele mai renumite prezicătoare din Franţa, a declarat în 1987, în faţa camerelor de luat vederi, cu prilejul unei emisiuni de largă audienţă, că datorită poziţiei pe care o vor avea planetele Neptun şi Saturn, până la finele anului 1989 în Europa răsăriteană vor avea loc schimbări politice. Clarvăzătoarea, supranumită regina astrologilor, este de origine ţigănească, are 44 de ani, iar prezicerile ei au fost recunoscute de presa franceză drept cele mai adevărate după Nostradamus. Tot ea a fost aceea care a mai spus câteva lucruri demne de a fi luate în considerare, legate de anul 2030, mai precis la evenimentele ce vor avea loc în menţionatul an. Mai precis, că va fi descoperită substanţa care va pune capăt graznicei maladii SIDA, aceasta fiind extrasă dintr-o plantă naturală. Cea de-a doua prezicere ne informează că extratereştri, care vor sosi în curând pe Terra, vor învăţa omenirea ce trebuie să facă pentru a-şi întări sistemul imunitar, astfel încât ea să nu fie confruntată cu marile boli ce bântuie umanitatea. Cât priveşte anul 2030, Eliane Soleil a mai adăugat: În acest an va avea loc o mare bătălie! În această gigantică luptă, omenirea va fi salvată prin credinţă!