La 20 de ani de la încheierea liceului, foştii absolvenţi ai promoţiei 1995-1996 de la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” s-au reîntâlnit în frunte cu diriginţii şi o parte dintre profesori. Prilej de amuzante aduceri aminte şi destăinuuri, întâlnirea a fost un tribut adus nostalgiei.

Momentele se scurg printre degete, dar nu în acelaşi fel. Unele par a se prelungi la infinit în timp ce altele zboară de parcă nici nu ar fi fost. Aşa sunt şi anii de liceu, lucru pe care l-au confirmat şi absolvenţii generaţiei 1995-1996 care s-au întâlnit ieri, la Liceul Teoretic „Aurel Lazăr”.

Evenimentul a început cu un moment de reculegere în memoria celor trecuţi în nefiinţă. „Ne-am întâlnit oare pentru ceea ce suntem astăzi? Pentru a ne lăuda sau a ne plânge cu numele nostru, cu averea acumulată sau risipită? (...) Adevărul este că nu ne-am întâlnit pentru ceea ce suntem astăzi, ci pentru ceea ce am fost acum 20 de ani. Ne-am întâlnit pentru a ne întoarce în trecut urmând chemarea, în acelaşi timp, tristă şi veselă, a nostalgiei. Cred, de aceea, că nostalgia este cea care ne-a chemat aici. Dând curs nostalgiei, recunoaştem că în acea perioadă, a liceului şi adolescenţei noastre, a fost bine, a fost foarte bine, dacă nu cumva a fost cel mai bine. Căutările în trecut nu sunt niciodată întâmplătoare şi sunt convinsă că regăsirea ne va face bine şi astăzi, şi în viitor. Nostalgia este semnul că putem merge înainte.”, a spus Raluca Rapanu (Micu), fostă elevă în clasa a XII-a B a promoţiei 1995-1996. Au urmat apoi discursurile diriginţilor şi profesorilor care s-au încheiat cu aplauze, ca în urmă cu două decenii. Foştii colegi au depănat amintiri, au râs şi au glumit, promiţând să se revadă cât mai curând.