Într-un Raport de specialitate elaborat la data de 16.04.2003, Administraţia Patrimoniului Imobiliar propunea spre aprobarea Consiliului Local planul cadastral de amplasare şi delimitare a corpurilor de proprietate cu nr. 2018/1 şi 2018/2 Oradea, constituite din nr topo 3949/1 în suprafaţă totală de 25.813 mp, înscris în CF 3974 Episcopia Bihor, proprietatea municipiului Oradea, şi cerea acordul de principiu pentru vânzarea prin negocierea directă a terenului cadastral cu nr 2018/1, în suprafaţă de 19.060 mp, situat în Oradea, str. Matei Corvin nr. 2, în favoarea SC Damaco Logistic SRL. Batem palma sau obrazul? Pe terenul scos la mezat de municipalitate, cu zeci de ani în urmă, a fost ridicată o fabrică de cărămidă, intrată ulterior în proprietatea SC Simcor SA Oradea, care şi-a înscris dreptul de superficie asupra acesteia. O dată cu vânzarea fostei cărămidării, în anul 2001, dreptul de superficie a fost cedat cumpărătorului, SC Damaco Logistic SRL, care a solicitat, ulterior, municipalităţii vânzarea prin negociere directă a terenului cu număr cadastral 2018/1, în suprafaţă de 19.060 mp, ocupat, cândva, de construcţii. Până aici, nimic neobişnuit, drept pentru care, la 24.04.2003, Consiliul Local aprobă trecerea în proprietatea privată a municipiului a terenului de 19.060 mp, situat în Oradea, str. Matei Corvin, nr 2 şi îşi dă acordul de principiu pentru vânzarea acestuia prin negociere directă. Neobişnuit pare însă preţul de vânzare a celor 19.060 mp, stabilit, conform unui ciudat Raport de evaluare, întocmit la 8.12.2003, de SC Proiect Bihor SA, la numai 76.241 euro, fără TVA, adică... un chilipir de 4 euro/metru pătrat. Două zile mai târziu, prin nota de negociere nr. 23920/10.12.2003, preţul celor 19.060 mp a fost bătut în cuie în urma unor aprige negocieri, în cadrul cărora, după ce cumpărătorul a oferit doar 2,7 euro/mp, iar comisia API a cerut 6 euro/mp, s-a bătut palma la 80.000 euro pe întreaga suprafaţă, adică un mizilic de 4,19 euro/metru pătrat. Un preţ derizoriu, mai mic chiar decât valoarea de impozitare a terenului, de râsul curcilor, dar şi al consilierilor locali care, în plenul ultimei şedinţe de anul trecut, au sesizat mânăria şi au votat cu două mâini împotriva ei. O "ţeapă" de 12 miliarde Nu ştim cât a cântărit în adoptarea acestei decizii acţiunea revendicativă a fostului proprietar al terenului, care face obiectul dosarului 11267/2002 pe rol la Judecătoria Oradea, dar ştim că revendicarea acestui teren face imposibilă vânzarea sau concesionarea sa către un terţ, până la rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti. Şi am mai aflat că preţul de circulaţie a terenurilor în zona fostei fabrici de cărămidă se ridică la 20-22 de euro/metru pătrat, adică de peste 4 ori mai mult decât a "smuls" comisia API de la investitorul Damaco Logistic SRL, bugetul local fiind, astfel, faultat cu peste 300.000 euro. Colac peste pupăză, în ultimele zile, în urma unui lobby intens cu mai multe zerouri, care s-a făcut printre consilierii locali, proiectul de hotărâre privind aprobarea vânzării celor 19.060 mp pentru doar 4,19 euro/mp a fost scos de la naftalină şi repus pe tapet, urmând să fie strecurat pe ordinea de zi a şedinţei de astăzi a Consiliului Local. Dacă acest teren va fi înstrăinat la preţul de batjocură la care a fost negociat, bugetul local va pierde peste 12 miliarde de lei, bani pe care cumpărătorul terenului îi va putea obţine cu uşurinţă, bunăoară prin revânzarea lui în beneficiul oricărei companii transnaţionale care ar dori să construiască un super-market la intrarea în Oradea dinspre Satu Mare. Sursele noastre spun că în spatele întregii afaceri stă relaţia de rudenie pe care consilierul PD Vasile Petruţ ar avea-o cu asociatul Damaco Logistic SRL. Conform legii, această relaţie ar trebui să-l împiedice pe alesul neamului să-şi exprime votul în sprijinul acestei controversate tranzacţii. Dar în Consiliul Local Oradea, cu binecuvântarea mafiei economico-administrative din primărie, totul e posibil, iar dacă Parchetul Naţional Anticorupţie habar nu are, e bine să afle măcar alegătorii...