În privinţa informaţiilor pe care le primim nu toate au acelaşi rol psihic. Unele sunt neutre şi adresate proceselor cunoaşterii. Altele au o încărcătură emoţională, ca semnificaţie pe lângă cea intelectuală.

Ele sunt declanşatoare de reacţii, determină declanşarea proceselor decizionale. Al treilea tip este cel al informaţiilor subliminale. Ca nebăgate în seamă, ele se acumulează în memorie, pe nesimţite, ca praful în casă. Dacă praful va fi roşu casa se va colora încet în roşu, dacă praful va fi albastru, casa se va colora încet în albastru etc. Ele sunt suportul atitudinal care condiţionează deciziile noastre. Ele forţează direcţia de sens a deciziilor noastre. Este una dintre modalităţile prin care presa neutră dirijează mintalul colectiv al populaţiilor. Câte mijloace de presă sunt neutre? Să fim serioşi! Câţi cetăţeni îşi fac curat în memorie, aşa cum îşi fac curat în casă, îndepărtând praful? Să fim serioşi! Miza este puterea şi dirijarea mulţimilor. Dacă sunt conştiente, mulţimile nu pot fi călărite. Chiar şi simpla, aparent nevinovata şi aparent democratica politică a unor mijloace de presă de a refuza articole de fond, cele care analizează fenomenele şi de "a reda evenimentele în stare pură", "neinterpretate" sunt de acelaşi tip. Oamenii obişnuiesc să ia lucrurile în aparenţa lor, fără a le căuta semnificaţia, ceea ce în final îi face pasivi. Miza este creşterea unei populaţii blânde, vesele, naive şi uşor de dus la păscut. Oamenii vor citi zi de zi şi încet, încet vor ajunge să-şi dorească să fie duşi la păscut şi se vor revolta dacă li se va pune oglinda în faţă. Avem noi mijloace de presă neutre, neangajate în dirijarea mintalului colectiv? Ar trebui să fie cele care există, consumând bani publici. Cel mai influent asemenea mijloc de presă din ţară este de presupus că ar fi Televiziunea română. Dar urmărind emisiunile celui mai important mijloc de presă al ţării constatăm că nepermis de des se strecoară informaţii de tip subliminal. Voi da doar două exemple. La un moment dat se dă un reportaj despre bolile rare. Orice reportaj de teme medicale este puternic emoţional şi îşi face loc în subconştient, chiar dacă nu te interesează domeniul şi nu eşti foarte atent. Se dau cifre. În lume se depistează anual 8.000 de cazuri, iar în România, doar 200 pe an (subliniat). Se face uşor "culpa" medicilor români, a condiţiilor din România, ceea ce înseamnă a condiţiei de a fi român etc...Cifrele sunt reale, dar să le despicăm. Deci, per global, se depistează 1 caz la 812.500 persoane, iar în România 1 caz la 110.000 persoane. Deci per cuantum de populaţie în România s-au depistat de cca 8 ori mai eficient aceste cazuri. Dar bolile rare sunt boli cu determinism genetic, deci au aceeaşi frecvenţă în orice populaţie umană. Înseamnă că, faţă de media lumii, medici români au fost de 8 ori mai eficienţi. Dar câţi oameni sunt obişnuiţi să gândească statistic, câţi oameni obişnuiesc să analizeze critic informaţiile primite. Extrem de puţini. Ceea ce vor reţine în subconştient majoritatea telespectatorilor din ţară şi din lume este condiţia ruşinoasă de a fi român. Alt reportaj. Între sărbători, când audienţa esta maximă (cam aşa apar toate informaţiile subliminale) se dă un reportaj cu o fată de 13 ani care va naşte, rămânând gravidă cu un consătean de 62 de ani etc... deci în condiţii de promiscuitate totală, de nivel moral. La urmă şopârliţa! În fiecare an în ţară, 8.500 de asemenea fetiţe nasc! Cu ce rămâne în subconştient orice telespectator? Cu ideea unui popor bun de călcat în picioare şi de desfiinţat. Ia să despicăm puţin cifra! 8.500 de naşteri pe ţară înseamnă 212 pe judeţ sau cam 6% din toate naşterile din ţară. Fiecare ar putea vedea şi da un exemplu din jurul său. Câţi puteţi da un asemenea exemplu? Este o minciună ordinară, dar aşa cum este împachetată puţini o pot recunoaşte ca minciună. Vor rămâne toţi cu impresia unui popor demn de flegme. Miza? Românii să se lepede de românitatea lor. Dacă nu este miză, atunci în mod cert este efect. Alt reportaj vorbea despre numărul femeilor maltratate. Cifrele duceau la concluzia că în fiecare familie lărgită de români ar exista o femeie maltratată. Sunt suficiente asemenea informaţii subliminale cu o frecvenţă de 2 -3 pe lună, pentru a genera în subconştientul telespectatorilor un algoritm de procesare a informaţiilor care nu poate oferi ca rezultat decât o concluzie catastrofală privindu-i pe români. Nu există repetitivităţi întâmplătoare. Matematic sunt imposibile. Ce lasă asemenea veşti în memorie? De unde se inspiră agenţiile de ştiri? Trebuie să le fabrice ei? Nu sunt made in Romania - TVR. Deci izvorul imaginii noastre în lume unde este? De ce îi plătim noi pe aceşti oameni? Sunt mercenari sau sunt proşti? Dacă sunt mercenari de ce nu se ocupă ei de cei care trebuie să se ocupe? Dacă sunt proşti, de ce nu sunt daţi afară şi înlocuiţi cu alţii cărora să li se măsoare nivelul de inteligenţă? Ideea este că nimeni nu trebuie să înghită pe negândite o informaţie, oricât de "binevoitor" împachetată este.