Poate vă mai amintiţi câte s-au spus şi s-au scris, anul trecut, pe tema programului guvernamental "Cornul şi laptele". "Dacă s-a decretat "corn şi lapte", nu vedem de ce unii "sunt trataţi" doar cu brânză şi biscuiţi?!"- se-ntreabă şi se miră unii părinţi. Chiar aşa. De ce nu se poate ca şi pe strada lor să curgă, aşa cum a voit Guvernul, lapte şi miere (a se înţelege corn)?! Au ei vreo vină că s-au născut, locuiesc şi învaţă în zone mai puţin centrale (favorizate)? Cei care s-au bătut şi au şi câştigat licitaţia în producerea şi distribuirea acestor produse (sau numai în distribuirea lor) s-au gândit oare dacă sunt în stare să le livreze peste tot în judeţ, indiferent de starea terenului şi de condiţiile meteo? Din documentările pe care le-am făcut zilele acestea, rezultă că, şi în acest an şcolar, unii se bucură, zilnic, de corn şi lapte, iar alţii sunt trecuţi la index; în cazul lor aprovizionarea se face bisăptămânal sau săptămânal,ei fiind "trataţi" doar cu brânză şi biscuiţi! Firma "Cook Bread" livrează, zilnic, cu patru maşini, circa 10.300 de cornuri celor 65 de unităţi şcolare orădene (36 de şcoli şi 29 de grădiniţe) şi 1.078 de cornuri şcolilor şi grădiniţelor din Sântandrei, Palota, Podgoria şi comuna Sânmartin. Distribuirea laptelui în municipiul Oradea, în Salonta, Marghita şi Beiuş, precum şi în localităţile din zonele acestor oraşe o face firma "Astral Impex" Arad, filiala Oradea. Laptele proaspăt, ambalat în pahare de 200 de grame, ajunge, zilnic, la cele 45 de şcoli şi 28 de grădiniţe din municipiul Oradea (câte 10.162 de pahare zilnic), dar şi în judeţ, în trei şcoli şi patru grădiniţe din oraşul Marghita (în total 1.125 de pahare), în patru şcoli şi şase grădiniţe din municipiul Salonta (908 pahare) şi în trei şcoli şi tot atâtea grădiniţe din Beiuş (o cantitate de 790 de pahare cu lapte). Nu de aceleaşi "privilegii" se bucură colegii lor din alte localităţi, care primesc doar brânză şi biscuiţi. Spre exemplu, în 16 şcoli şi 13 grădiniţe din zona Salontei, 16 şcoli şi 10 grădiniţe din zona Marghitei, 12 şcoli şi 11 grădiniţe din zona Beiuşului, distribuirea acestor produse (brânză şi biscuiţi) se face bisăptămânal, iar în alte câteva zeci de unităţi şcolare din zonele respective, maşina cu produse ajunge doar o dată pe săptămână. Fiecare cu interesele, câştigurile şi avantajele lui, nu-i aşa? La fel de bine s-ar putea distribui lunar, trimestrial sau chiar anual. Ar fi mult mai comod şi ieftin. Iar dacă în locul produselor s-ar da bani ar fi şi mai convenabil, pentru mulţi! Desigur, părerile sunt împărţite. Fiecare are dreptate în felul său (atât beneficiarul, cât şi cei care au câştigat licitaţia la producere şi distribuire). Dintre toţi, însă, cel mai mic (şi neînsemnat) este tot măria sa elevul, care nu are decât să tacă şi să înghită tot ce i se dă! Cu cornul şi laptele pe masă Joi, am trecut pe la Şcoala cu clasele I-VIII "Ioan Slavici" să vedem reacţia copiilor la primirea gustării. Ne aşteptam ca măcar în cazul copiilor de rromi să putem citi pe feţe bucuria pe care ţi-o produce acel ceva (mult) dorit. Am avut surpriza să constatăm o atitudine absolut obişnuită, pe care o are orice copil atunci când îşi scoate gustarea din ghiozdan şi o aşază pe masă. După rostirea rugăciunii, fiecare şi-a văzut de gustarea sa, mâncând civilizat, deloc spectaculos! Pesemne, şi ei s-au obişnuit cu binele!