*O problemă gravă a viitorului Alinarea durerii de către fiinţa cea mai dragă din lume este un lucru necunoscut şi poate lipsit de importanţă pentru copii care se află într-un Centru de plasament. Răspândiţi în tot judeţul mulţi dintre aceşti copii îşi găsesc alinarea suferinţei între zidurile unui centru, care devine "căminul" lor, însă pe o perioadă scurtă de timp. Ziua cea mai importantă pentru un tânăr este desigur ziua în care devine major, când împlineşte vârsta de 18 ani, când este liber să decidă ce drum vrea să urmeze. Însă această zi, este una de "coşmar" pentru cei care şi-au găsit o casă temporală şi sunt nevoiţi să o părăsească. "Încotro să o iau", ar fi una din multele întrebări care suntem siguri le-ar trece prin cap acestor tineri la ceasul despărţirii. N-ai carte, n-ai parte Potrivit proverbului pentru aceşti copii un lucru care trebuie avut în vedere este modul în care sunt pregătiţi să facă faţă cerinţelor vieţii de dincolo de ziduri. Şcolile profesionale, sunt acele instituţii care au în vedere profesionalizarea copiilor cu cerinţe educative speciale. Paleta de meserii, prin care aceşti copii se pot specializa, este diversificată: confecţii din piele (încălţăminte, marochinărie, alimentaţie publică şi agricultură), îmbrăcăminte, tircotaje. Astfel de copii cu probleme speciale sunt înscrişi la Şcoala profesională numărul doi din Oradea, unde 320 de copii îşi desfăşoară activitatea în învăţământul special şi un număr de 45 în învăţământul de masă-ucenici. În această instuţie, cei care sunt internaţi au vârste cuprinse între 16 şi 20 de ani, copii proveniţi din şcoli speciale. Orientarea acestora spre învăţământul special, se realizează în urma unei evaluări, prin analiza unei comisii de expertiză, comisie care funcţionează în cadrul Departamentului de protecţie a copilului. Un element important asupra căruia trebuie insistat este faptul că la această şcoală, copiilor li se oferă cazare, masă şi ceea ce este mai important pentru ei, procesul instructiv-educativ gratuit, fără de care nu au nici o şansă de a se descurca în viitor. În ultimul an de studiu, li se oferă posibilitatea de a face practică în diferite fabrici de profil, unde îşi pot demonstra abilităţile practice în domeniul în care au fost pregătiti. "Reuşim ca în cei trei-patru ani de şcolarizare să avem rezultate foarte bune. De altfel, în ultimul an de studiu copiii au posibilitatea de a face practică în intreprinderi unde sunt şi angajaţi", ne-a declarat Ileana Varga directoarea Şcoalii Profesionale, nr.2 din Oradea. În timp ce o parte dintre aceşti copii sunt şcolarizaţi în cadrul unor şcoli speciale, alţii sunt integraţi în clase din şcolile normale din oraşul nostru. Însă de cele mai multe ori aceşti copii se confruntă cu probleme grave de socializare. Problema cea mai gravă apare atunci când "se întorc de la ore şi nu sunt supravegheaţi, moment în care majoritatea se ?rătăcesc?", ne-a subliniat d-na directoare Greta Postole, directoarea de la Grupul Şcolar Andrei Şaguna. În cadrul acestei instituţii de învăţământ sunt înscrişi 20 de copii proveniţi de la Centre de plasament. Sunt cazuri în care sunt semnalate abateri de la normelor de dişciplină, deranjând orele orele şi în special pe colegii care sunt interesaţi de subiectele aflate în discuţie. Cei mai conşţiincioşi îşi găsesc locuri de muncă, fiind ajutaţi de către maiştrii cu care au făcut practica, pentru că majoritatea sunt îndrumaţi spre profile care întradevăr le sunt de folos pe viitor. Însă...cea mai mare problemă a acestor copii care simt lipsa ....unei afecţiuni pe care numai mama poate să o ofere se confruntă cel mai des cu lipsa de adaptabilitate şi socializare. Problemele nu se opresc doar numai în ceea ce-i priveşte pe aceşti copii, care de bine de rău au un loc sigur unde să doarmă şi să mănânce. Foarte des se întâlnesc cazuri în care bunicii au primit "însărcinarea" de a se ocupa de nepoţii lor. Greul apare abia atunci când, dintr-o pensie foarte mică, aceştia nu le pot plăti nepoţilor lor internatul, situaţia devenind cât se poate de gravă în cazul în care acel copil face şi naveta. Realitatea este dură, iar un caz de acest gen accentuează problemele cu care se confruntă şi alţi copii care au pierdut sprijinul părinţilor, iar ajutorul bunucilor nu ....... posibilităţi. Astfel, o fetiţă aflată în ultimul an la liceu a rămas pe la jumătatea anului fără nici un ajutor. Conducerea şcolii a hotărât să o ajute să termine liceul, fapt pentru care acel copil are acum un loc de muncă. Oare aceşti copii nu sunt mai vulnerabili, decât cei care sunt la Centre unde li se oferă toate condiţiile? O viaţă "de stradă" Să fie acesta viitorul sortit acestor persoane? După împlinirea vârstei de 18 ani şi după terminarea şcolii acestor copii li se deschide o portiţă spre un viitor care desigur depinde şi de dorinţa lor de a realiza ceva, de a pune în aplicare tot ceea ce au învăţat atâţia ani de-arândul. Dintre aceşti tineri absolvenţi cei dornici de muncă, sunt prezentaţi unor fundaţii care se ocupă de găsirea unui loc de muncă pentru ei, dar numai în urma unui interviu prin care sunt testate abilităţile profesionale. Pentru început celor selectaţi li se oferă un curs de calificare. Timp de doi ani, aceşti copii sunt sub directa supraveghere a asistenţilor sociali din cadrul acestor fundaţii, după acesată perioadă fiind lăsaţi în voia sorţii. "Un an de zile cei care au fost selectaţi rămân la noi la sediu, iar în anul următor le găsim chirie pe timp de un an în aşa fel încât să se descurce din salariu. Avem înţelegere de multe ori la unele firme unde patronul le oferă o etapă mai uşoară din cadrul procesului tehnologic", a pecizat Florin Corde, directorul programului social, din cadrul Fundaţiei Dorcas. Din promoţia de anul trecut au fost selecţionate zece fete, care au fost învăţate să se integreze în societate, iar din ianuarie au fost angajate. Însă...ce se întâmplă cu aceşti copii care nu sunt pregătiţi să înfrunte greutăţile vieţii, care sunt tot mai multe şi la tot pasul. Conform Legii 116/2002, angajatorii care încadrează tineri cu vârste cuprinse între 16-25 de ani, care pot dovedi că provin din centre de plasament, în condiţiile unui contract de solidaritate, denumiţi în continuare angajatori de inserţie, vor încheia convenţii cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin care aceasta se angajază să ramburseze lunar salariul de bază stabilit la data angajării tinerilor, dar nu mai mult de 75 la sută din câştigul salarial mediu net pe economie la ora respectivă. După doi ani, cei care au fost sub protecţia acestor fundaţii, şi care nu s-au putut integra, vor ajunge în stradă, ca să nu mai vorbim de cei care nu ştiut să preţuiască ceea ce li s-a oferit şi au renunţat la orice ajutor de la bun început. Crearea unor ateliere protejate în cadrul cărora aceşti copii cu afecţiuni grave să poată fi utili societăţii, ar constitui o soluţie salvatoare având în vedere faptul că după terminarea şcolii majoritatea nu ştiu să se gospodărească singuri.