În urmă cu 50 de ani, 45 de absolvente ale Şcolii Pedagogice de fete nr. 1 Oradea îşi luau zborul spre viaţa de dascăl, cu sufletele înrourate de emoţii şi speranţe. Anii au trecut - cu împliniri, căutări şi dezamăgiri -, încât acum, după o jumătate de secol, întâlnirea promoţiei 1953 a fost un prilej de rememorări emoţionante, de aduceri-aminte care nu ţineau seamă de ghioceii vârstelor de acum. Fetele - dăscăliţe din urmă cu 50 de ani îşi spuneau, parcă, înduioşătoare şi sublime poveşti, acum, la revederea cu cele ce-au fost atunci, dar şi cu cele ce-au devenit, în timp, pentru atâtea generaţii de copii care au sorbit lumină, pentru întâia dată, din izvorul veşnic viu al învăţăturii şi cunoaşterii. Acum, Doamnele învăţătoare aveau în ochi lacrimi de emoţie, dar şi de bucurie, privind, parcă, pe ecranul memoriei, filmul unor vieţi întrutotul asemănătoare cu ale unor eroine ce şi-au închinat viaţa înluminării, binelui şi luptei pentru mai bine a semenilor lor. Ele au modelat suflete şi-au simţit, poate, mijind, bobocii auriferi ai viitoarelor conştiinţe. Nu-i puţin lucru acesta. Doamna învăţătoare Livia Rugea (cu numele de absolventă Barna sau Poleacu, pentru că acestea aveau acest prenume din cele 45 de absolvente - n.n.) ne-a trimis la redacţie o mult simţitoare epistolă despre momentul aniversar jubiliar, din care spicuim: "Să nu uităm că s-au scurs 50 de ani de la debutul în profesia de dascăl, pe parcursul cărora, înfruntând multe greutăţi şi lipsuri nu ne-am descurajat şi nu ne-am uitat menirea, aceea de a forma temelia şi temeinicia unor oameni care, pornind de la clasele primare, aveau să fie bine pregătiţi pentru viaţă. Cele mai multe dintre noi au ajuns la pensie direct de la catedră, unde au fost apreciate cu distincţii de ?Învăţător fruntaş?, ?Profesor emerit? ori grade didactice, iar altele au muncit în alte domenii privind educaţia adulţilor. Toate acestea şi multe alte amintiri au fost depănate în timpul întâlnirii, iar după 4-5 ore încă mai erau multe de spus... Ba chiar a venit propunerea de a ne mai întâlni, de-acum înainte, în fiecare an, cu ocazia ?Zilei Învăţătorului?, din 30 iunie, şi sperăm că aşa va fi. Toate le-am realizat cu demnitate, cu dragoste şi încrederea că munca de dascăli - apostoli ai spiritului românesc - este şi va fi mereu recunoscută. Pentru că, acesta este adevărul, am ştiut să facem bine societăţii, prin rezultatele obţinute în formarea multor oameni care, mai târziu, au devenit valoroşi, sau chiar exponenţiali în domeniul lor de activitate. Iar acum, cu bucuria revederii după ani şi ani, fiind prezente şi stimatele şi iubitele noastre profesoare Aurora Comănescu şi Emilia Zavaschi - chiar şi cu ochii lăcrimând şi cu ghioceii ce ne-au invadat tâmplele -, chiar şi aşa ne-am simţit din nou tinere!" La Mulţi Ani, doamnelor învăţătoare şi profesoare, cu sănătate şi bucurie. Doamne-Ajută!