Programa încărcată este principala cauză a sistemului universalizat de meditaţii, iar impunerea acestora este forma cea mai frecventă de solicitare a unor favoruri de către profesori, a fost rezultatul unei cercetări prezentate recent de Centrul Educaţia 2000+. Cercetarea face parte din proiectul "Dreptul la buna administrare şi combaterea micii corupţii de la nivelul şcolilor. Acţiuni la Firul ierbii", finanţat de Uniunea Europeană. Numărul elevilor meditaţi, mai mare în liceele teoretice Toate grupurile incluse în cercetare au recunoscut existenţa meditaţiilor. Percepţiile, însă, privind amploarea fenomenului sunt diferite de la o şcoală la alta, dar sunt corelate cu trei cauze: în zonele în care nivelul de trai este mai scăzut şi numărul celor care apelează la meditaţii este redus, pentru că familia nu îşi permite costuri suplimentare. Numărul elevilor care sunt meditaţi în particular este mai mare în licee teoretice decât în colegii tehnice şi încă şi mai mic în şcolile de arte şi meserii, în mare măsură pentru că aşteptările elevilor sunt reduse şi obiectivele lor nu includ înscrierea la facultate. În liceele în care meditaţiile sunt mai frecvente, părinţii şi elevii au vorbit deschis despre acest fenomen, pe care îl consideră universal. Părinţii spun că "toţi care au posibilităţi fac meditaţii, cel puţin pentru examene". Elevii buni susţin, potrivit aceluiaşi raport că, într-a doisprezecea, rar se întâmplă să fie cineva care nu face meditaţii. Mai mult, ei susţin că nu au auzit de un profesor care să nu facă meditaţii. Profesorii chestionaţi au fost ceva mai reticenţi, încercând să minimalizeze amploarea fenomenului meditaţii. Ei spun că "se mai fac şi meditaţii, dar nu aşa des precum se spune". Există însă şi opinii tranşante, de genul "să nu ne ascundem după deget, toţi încercăm să ne mărim veniturile cumva, iar ceea ce ştim este să predăm, deci oferim meditaţii elevilor care solicită", potrivit aceleiaşi cercetări. În ceea ce priveşte motivele pentru care elevii au nevoie de meditaţii, prima cauză în toate grupurile sunt examenele solicitante (incluzând aici şi nevoia de pregătire pentru admiterea la facultate). Părinţii acuză faptul că examenul de capacitate şi cel de bacalaureat sunt foarte solicitante, cantitatea de materie ce trebuie învăţată - foarte mare şi atunci copiii au nevoie de pregătire particulară pentru a avea rezultate, aceasta fiind una dintre cauzele dezvoltării pe scară largă a sistemului de meditaţii. Toţi părinţii au afirmat că meditaţiile sunt chiar mai multe în şcoala generală decât la liceu. În acest caz, ei au menţionat faptul că admiterea la liceu ia în calcul în proporţie de 50 la sută nota de la examenul de capacitate şi 50 la sută media generală din anii de gimnaziu. Pentru elevi, meditaţiile sunt importante atunci când profilul liceului nu este acelaşi cu cel al facultăţii pe care vor să o urmeze. O cauză mai degrabă minoră, menţionată doar de profesori şi elevi, ar fi aceea că elevii nu fac faţă cerinţelor şcolii. Faptul că se ajunge într-o astfel de situaţie este justificat de profesori fie ca urmare a programei încărcate, fie pentru că elevii nu se străduiesc suficient la clasă, fie ca un efect al evaluării defectuoase de până atunci. În schimb, într-unul din grupurile de elevi, aceeaşi situaţie a fost explicată prin faptul că cerinţele unor profesori sunt foarte mari. Meditaţiile impuse, recunoscute ca o problemă curentă Meditaţiile impuse sunt considerate relativ multe de către elevi şi părinţi, şi doar cazuri izolate de către profesori. Meditaţiile impuse (adică situaţia în care elevul este forţat de profesor să facă meditaţii plătite) există în toate şcolile vizitate, conform părinţilor şi elevilor, sau sunt cazuri extrem de rare, dacă vom da crezare profesorilor. Pentru meditaţiile la cererea elevului sau a familiei selectarea profesorilor este făcută în principal după rezultatele anterioare. O altă metodă menţionată este apelarea la diriginte, care direcţionează părinţii către un coleg sau altul. Există şi o selecţie în sens invers, profesori care îşi selectează la rândul lor elevii dintre cei care solicită meditaţii. Elevii mai spun şi că pentru examene evită să facă mediaţii cu profesorii de la clasă, în afara cazului că este vorba de un profesor foarte bun. Costul unei şedinţe de meditaţii poate să ajungă până la 50 lei, în funcţie de "cota" profesorului şi de numărul de elevi cu care acesta lucrează simultan. Participanţii din toate cele trei grupuri au semnalat însă cazuri în care meditaţiile sunt impuse de profesori. O a doua formă de impunere a meditaţiilor este printr-o sugestie directă, de obicei adresată părinţilor. Elevii şi părinţii vorbesc deschis despre aceste practici. Ei afirmă că sunt puţine cazuri şi că majoritatea profesorilor nu fac astfel de lucruri, dar în fiecare şcoală sunt cel puţin câteva exemple. La rândul lor, profesorii recunosc existenţa unor meditaţii impuse, dar afirmă că sunt excepţii, cazuri foarte rare; ei au tendinţa de a plasa aceste cazuri în alte şcoli, dar au fost şi opinii radicale. Unii dintre cei prezenţi, părinţi sau elevi, au afirmat că s-au şi lovit personal de astfel de cazuri. Reacţia cea mai frecventă este cea în care părinţii şi elevii se resemnează cu situaţia, consideră că nu o pot schimba şi încearcă să se acomodeze cu ea. Cauza resemnării este dorinţa de a nu avea probleme, mai ales în cazul elevilor din anii terminali, dar ea provine şi din credinţa că lucrurile nu se pot schimba. În al doilea caz, este încercarea de a schimba ceva. Este în general iniţiativa părinţilor care nu acceptă situaţia şi încearcă să discute cu dirigintele clasei sau directorul şcolii. În majoritatea cazurilor, urmarea a fost o încercare discretă de mediere din partea celor avertizaţi, fără discuţii deschise sau alertarea altor organisme. În majoritatea cazurilor, nu s-a ajuns la o rezolvare completă a problemei, în sensul că de cele mai multe ori profesorul în cauză şi-a temperat atitudinea în relaţia cu elevul respectiv, dar nu şi-a schimbat obiceiurile. Există cazuri în care părinţii decid să îşi transfere elevii în alte clase sau chiar în alte şcoli pentru a ocoli un anume profesor. Consiliul Profesoral nu a fost implicat în rezolvarea nici unuia din cazurile cunoscute direct sau indirect de participanţi. De altfel, profesorii au fost foarte reticenţi în a discuta acest subiect. Ei au afirmat că sunt doar cazuri izolate, care nu necesită atenţia Consiliului. Într-un singur liceu vizitat, autorii sondajului au întâlnit o situaţie în care elevii au afirmat că au fost cazuri de abuz încheiate prin măsuri administrative. Impunerea meditaţiilor este forma cea mai frecventă de solicitare a unor favoruri de către profesori. Profesorii solicită bani, obiecte şi servicii În grupurile de elevi şi părinţi au fost semnalate cazuri în care profesorii solicită bani, obiecte, servicii pentru o evaluare mai bună a elevilor. Dacă în grupurile de părinţi şi elevi participanţii au fost mai deschişi în a aborda problema favorurilor cerute de profesori, în grupurile de discuţie cu profesori s-a discutat mai uşor despre presiunile părinţilor sau despre presiuni administrative. În toate grupurile, profesorii au fost de acord că există un număr îngrijorător de mare de părinţi care sunt preocupaţi în primul rând de notele obţinute de copii lor şi nu de ceea ce învaţă sau nu. Dintre aceştia, sunt destui cei care insistă în diverse moduri pentru a influenţa evaluarea. Acest lucru poate să însemne obţinerea unei note mai mari, evitarea corigenţelor, "rezolvarea" unei situaţii de indisciplină. În două grupuri au fost prezentate cazuri în care notele unui elev au fost schimbate în catalog fără cunoştinţă şi, implicit, fără consimţământul profesorilor. În ambele situaţii, cei prezenţi au explicat lucrurile prin intervenţii de la nivelul inspectoratului, care au pus atât conducerea şcolii, cât şi pe profesorul în cauză în imposibilitatea de a reacţiona. Participanţii au mai menţionat şi faptul că astfel de intervenţii sunt relativ puţine, dar au un efect devastator pentru întregul sistem, subminând exact valorile pe care acesta ar trebui să se clădească. În câteva dintre grupuri au fost semnalate cazuri în care există presiuni pentru achiziţionarea preferenţială a unor manuale sau a altor materiale didactice. Sunt trei mecanisme de acest gen. În primul, profesorii insistă la clasă pentru ca elevii să cumpere anumite culegeri, caiete etc. Această problemă poate fi întâlnită în situaţia în care profesorul în cauză este şi autorul sau coautorul volumelor respective. Evident, este vorba de un număr limitat de profesori în această situaţie şi, dintre ei, nu toţi au o atitudine similară. O a doua situaţie, mai răspândită, este cea în care un profesor este distribuitor pentru produsele unei edituri. Directorul sau un inspector insistă ca profesorii să cumpere anumite volume. Este vorba de exact acelaşi mecanism de mai sus, dar la un alt nivel. În acest caz, un director sau un inspector sunt fie autor, fie distribuitor al unei edituri şi îşi folosesc poziţia administrativă pentru a face presiuni asupra profesorilor să cumpere materialele respective. Anumite edituri au acces preferenţial în şcoală. Sunt şcoli în interiorul cărora sunt deschise standuri pentru vânzare de carte şcolară. În unele cazuri, anumite edituri, care au o relaţie bună cu conducerea şcolii, au acces preferenţial, în sensul că doar produsele lor sunt prezentate şi vândute. Elevii şi părinţii au semnalat cazuri de profesori ale căror cerinţe sunt exagerate. În general, este vorba de profesori cu vechime, care aduc argumentul degradării sistemului de învăţământ pentru a impune standarde nerealiste, au arătat autorii cercetării.