Bacalaureatul paradoxurilor mioritice
Sesiunea de vară a bacalaureatului a adunat o sumă de paradoxuri, de la fraudă de proporţii şi anchete, urmate de intenţii belicoase ale şefului Educaţiei, la subiecte realizate peste noapte şi distribuite perfect, în mare taină, şi felicitări pentru organizarea de excepţie a examenului.
Examenul de bacalaureat, sesiunea de vară 2006, este gata. Candidaţii respiră uşuraţi, au scăpat cu bine. Cât de bine, vor vedea peste câteva zile. Cât de intelectuali devin prin promovarea testelor, este altă discuţie. A fost o sesiune aparte, "aproape perfectă", după cum apreciază ministrul Educaţiei. Hărdău este mândru. În fond, este primul bacalaureat corect în România. După ce au fost cumpărate subiectele de la proba de limba şi literatura română. Până la urmă, este pentru prima dată când subiectele la bacalaureat au fost realizate în deplină siguranţă. Cu inspectorii închişi într-o cămăruţă ministerială, rupţi de lumea influentă din afară, fără nicio posibilitate de a transmite ceea ce au avut în cap atunci când au conceput subiectele. De ce nu s-a gândit nimeni până acum la o astfel de strategie? Cui i-ar fi fost de folos? Că doar "toată lumea" are câte un copil la bac: premier, parlamentar, director de bacă, binecunoscut om de afaceri, VIP, şef , doctor, profesor, vânzător la carne. Toţi au copii. Şi toţi copiii trebuie să ajungă la facultate.
De ani de zile, zeci de voci şuşoteau despre examenele cumpărate, despre autori de subiecte care dau meditaţii sau care pur şi simplu pleacă acasă cu subiectele "în cap". Se întâlnesc cu prieteni, beau o cafea, un vin, o bere. Şi vorbesc. Despre ale lor. Ce au avut în cap transpiră.
Mai este şi varianta electronică a ceea ce au elaborat. Mai complicat - este deja o probă periculoasă - dar merge şi asta. În fond, cine are acces în calculatorul personal, adică al instituţiei, dar pe care îl foloseşte doar el? Deh, este inspector de specialitate şi autor de subiecte. Varianta electronică circulă la fel de repede precum ideile din cap. Mai întâi între colegii din Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare. Apoi oriunde vor ei, autorii, în cârdăşie cu lumea lor, cu profesori, părinţi, elevi.
Acolo, în şcoală, sunt stabilite preţurile pentru bacalaureat, poate şi pentru testele naţionale, ţinând cont că sursa este aceeaşi.
Şi tot aşa, până acum, când un ziarist vine, pe nepusă masă, după extragerea subiectelor la română, să fluture nişte foi, cumpărate din piaţă, pe care este scrisă soluţia promovării probei. Şi cu declaraţia ministrului, care anunţă că subiectele la care vor răspunde elevii nu mai sunt cele care au ajuns în ţară, în plicuri sigilate, ci altele, făcute peste noapte. La fel cum au fost făcute şi cele pentru probele care vor urma. Asta ca examenul să se desfăşoare în siguranţă deplină.
Hărdău arată acuzator cu degetul spre sursa scurgerii de informaţii: cei de la Serviciul Naţional de Evaluare şi Examninare, pe care vrea să-l schimbe din temelii. Ministrul mai arată şi spre şcoală, locul în care dăinuie de mulţi ani dorinţa obţinerii succesului contra-cost.
De aceea nu vrea Mihail Hărdău să se mai arunce cu noroi în Minister. Pentru că oricât de bine s-ar lucra la acel nivel, şcoala rămâne scena marii conspiraţii. Părinţii, disperaţi ca odraslele lor - care nu ştiu ce înseamnă un intelectual - să ajungă la facultate, plătesc orice preţ, sugerează ministrul ajuns, accidental, în fruntea Educaţiei. Un ministru care nu şi-a dorit să fie ministru, dar care, atunci când a fost nominalizat şef la MEdC, a plecat capul şi, disciplinat, a excutat ordinul. Un ardelean, profesor universitar, care, ajuns demnitar, spune că în viaţa lui nu a crezut că în România, la numai 22 de kilometri de Capitală, la Ciorogârla, există o şcoală "din alt timp". O paragină, cu sala de sport într-o magazie, în care elevii de clasa a Xll-a fac tumbe, stau în cap şi într-un picior ca să promoveze proba.
Poate alte sesiuni vor fi mai liniştite. Elevii nu vor învăţa mai mult, atâta timp cât există alternative facile. Cât profesori obosiţi şi săraci vor trăi decent doar făcând meditaţii. Cât şcolile "din alt timp` rămân în picioare. Şi cât însuşi ministrul Educaţiei nu ştie ce caută în această funcţie.



Comentarii
Nu există nici un comentariu.