După ce anul trecut familia unei tinere orădence care s-a sinucis, aruncându-se de la etajul locuinţei sale, acuza conducerea Spitalului de Neuro - Psihiatrie din Oradea pentru gestul femeii, personalul medical din cadrul aceleiaşi instituţii este din nou ţinta nemulţumirii pacienţilor. Scenariul este aproape identic: medici de gardă, deranjaţi de cazurile sosite în timpul nopţii, manifestă ignoranţă şi nepăsare faţă de cei pe care ar trebui să îi vindece. Nici conducerea spitalului nu se dezminte, refuzând încă o dată să îşi asume vreo responsabilitate pentru modul în care sunt trataţi bolnavii, în timp ce aceştia din urmă au ajuns să fie traşi la răspundere pentru faptul că s-au prezentat la spital fără să-şi aducă cu ei şi... medicamentele de acasă. Oare cât va mai trebui să treacă până când vom merge la medici cu buzunarele goale, fără să fim priviţi cu dispreţ şi ne vom externa mulţumiţi de felul în care am fost trataţi?


