Care va fi fost atitudinea secuiască, în timpul maghiarizărilor forţate de la sfârşitul secolului al XIX-lea sau în timpul legii Appony, ori pe vremea celebrului conte Tisza, a Monarhiei Dualiste Austro-Ungare etc? S-au împotrivit oare şi atunci sau erau gata maghiarizaţi? Aveau şi atunci suficiente „drepturi"? Mai poartă secuii nostalgia Imperiului?

Naţionala feminină de handbal a României s-a calificat în semifinalele Campionatului Mondial, învingând după un meci de un dramatism rar întâlnit echipa ţării gazdă, Franţa, cu 34-31 (8-14, 24-24, 27-27), la finele unei partide care a necesitat patru reprize de prelungiri a câte 5 minute. A fost o victorie de povestit nepoţilor, obţinută de admirabilele jucătoare pregătite de Gheorghe Tadici împotriva adversarelor, a propriilor greşeli personale, a arbitrajului şi, nu în ultimul rând, a unui public fanatic, care şi-a încurajat favoritele cu toate mijloacele.

Ingredientele obligatorii ale omului de succes din zilele noastre par să fie o funcţie politică, un post de cadru universitar, câteva titluri de doctor honoris causa, un fotoliu de preşedinte al unei asociaţii de mici întreprinzători şi, nu în ultimul rând, calitatea de asociat la cât mai multe societăţi comerciale. Un astfel de om, care să întrunească toate aceste calităţi se dovedeşte a fi Ioan Mintaş, consilier local PSD, conferenţiar universitar şi prodecan al Facultăţii de Protecţia Mediului, care în acelaşi timp ocupă şi funcţia de prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.

Ne întrebăm cum au fost posibile marile dezastre ale istoriei, cum au ajuns să se bată pe viaţă şi pe moarte zeci de popoare şi să curgă fluvii de sânge pe trupul lumii. Ceea ce se întâmplă în Kosovo este un exemplu al modului în care inconştienţa marilor puteri şi fanatismul unor primitivi conlucrează pentru dinamitarea păcii. Totodată, este o dovadă a faptului că omenirea nu a învăţat nimic din propriile greşeli.