În timp ce aleşii noştri locali se întrec în agonisirea de averi care de care mai mari, lăfăindu-se în locuinţe de lux, în Oradea există familii care îşi duc traiul de pe o zi pe alta, în adăposturi mizerabile. Din strada Liszt Ferenc, o cărare mlăştinoasă, nu prea lungă, duce până la "locuinţa" familiei Mihai Apetri, o colibă înconjurată de spini. Curtea are şi o poartă ruginită din fier forjat, fără număr de casă. Mihai Apetri, în vârstă de 56 de ani, e un român bolnăvicios, îmbătrânit prematur de grijile vieţii pline de lipsuri pe care o duce. A avut patru copii, dintre care trei l-au părăsit, găsindu-şi fiecare rostul lui. Alături de el a rămas doar Daniel, de 30 de ani, şi soţia acestuia. Întreaga familie locuieşte într-o încăpere de 3x4 m, fără apă curentă ori căldură, fără curent electric. De televizor ori radio nici nu poate fi vorba. Locuieşte aici de şapte ani, izolat de lume, fără pensie ori vreun alt venit, neavând nicio meserie. Din păcate, nu ştie ce demersuri trebuie făcute în acest sens. Fiul care i-a rămas alături munceşte ca zidar, trăiesc toţi din leafa acestuia, până îşi va rezolva problema pensiei. E greu de crezut că în Oradea secolului XXI, într-o Românie intrată în Europa, mai există asemenea situaţii. Pentru aleşii votaţi în posturi călduţe cetăţeanul de rând nu mai contează. Poate suflete milostive se vor gândi şi la aceşti defavorizaţi, cărora norocul le-a întors spatele...