Una dintre cele mai insolite şi pitoreşti personalităţi ale urbei noastre, dl Miron Raţiu, bate, azi, pe muchie, 74 de ani. Celebrul dirijor, dincolo de "infidelităţile" generate de o viaţă alertă, trăită cu patimă, întruchipează, exemplar, fidelitatea profesionistului - peste 40 de ani dedicaţi unei iubiri mistuitoare şi pilduitoare: Filarmonica din Oradea. "Cetăţeanul de onoare al culturii orădene", cum fericit l-a numit poetul Ioan Moldovan, s-a născut la Dobra (Hunedoara), într-o familie modestă de ţărani dedulcită la mierea cărţii, aşa că tânărul Miron Raţiu, după absolvirea gimnaziului, va fi trimis la liceul din Orăştie, apoi, din 1949, va urma cursurile Conservatorului "George Dima" din Cluj, mai întâi la Facultatea de pedagogie şi dirijat coral, apoi la Facultatea de dirijat simfonic. După absolvire, în 1957, lua drumul Oradiei, unde va da întreaga măsură a talentului, sensibilităţii şi disciplinei sale artistice. Şi-a perfecţionat măiestria la Praga, cu Sergiu Celibidache, în 1969, iar întâlnirile de suflet cu Antoniu Ciolan, Sigismund Toduţă sau Tudor Jarda l-au impulsionat în promovarea marilor valori româneşti şi străine. A culest cuvinte de înaltă apreciere nu numai în ţară, ci şi în Franţa, Italia, Germania, Polonia, fosta Cehoslovacie, Ungaria etc., adică peste tot unde a concertat cu filarmonica orădeană. Temperamentul dinamic, profunzimea sensurilor, rafinamentul, o extraordinară stăpânire a orchestrei - sunt remarci pe care presa de specialitate le asocia mereu cu o rară capacitate de a vrăji auditoriul, ceea ce şi explică încadrarea domniei-sale între dirijorii de primă clasă ai timpului său, în kardexurile Radiodifuziunii Române, dar şi ale unora din străinătate, figurând zeci de lucrări imprimate sub bagheta sa, în vreme ce numeroase discuri conservă variantele de o expresivitate aparte propuse de dirijorul orădean. De remarcat, în cazul dlui Miron Raţiu, este şi devoţiunea cu care a îndrumat tinerele talente, modul în care s-a implicat în mişcarea de amatori, instruirea studenţilor teologi în muzica liturgică şi, mai ales, întemeierea unei clase de violă la Liceul de muzică şi artă, unde a predat, o vreme, vioara, muzica de cameră şi orchestra. Profesionalismul şi probitatea sa l-au propulsat în numeroase delegaţii şi jurii naţionale şi internaţionale, unde prestaţia sa a fost cotată ca excelentă. Acum, în prag de trei sferturi de veac de existenţă, ne alăturăm tuturor celor care vor închina o cupă de şampanie şi-i vor ura La mulţi ani!, maestrul Miron Raţiu meritând cu prisosinţă toată dragostea şi preţuirea noastră.