Din punctul meu de vedere, şcoala românească este într-o stare deplorabilă. Acest fapt irefutabil este susţinut de mai multe motive: clădirile sunt într-o stare jalnică, elevii sunt plictisiţi, profesorii nu sunt motivaţi, iar majoritatea părinţilor sunt indiferenţi. În consecinţă, există o lipsă de încredere între profesori, elevi şi părinţi, asfel încât nimeni nu mai merge cu plăcere la şcoală. În primul rând, condiţiile de studiu, de la computere "antice", bănci rupte, la pereţi cu igrasie şi dulapuri putrezite, totul este jalnic. Astfel, în timp ce politicienii îşi reînnoiesc laptopurile, maşinile şi telefoanele mobile, elevii şi profesorii, colegi de suferinţă, se mulţumesc cu mobiliere vechi de cel puţin 20 de ani. Trebuie totuşi înţeles că motivarea elevilor şi modernizarea şcolilor sunt priorităţile Guvernului. Profesorii nu mai au niciun fel de entuziasm pentru materia pe care o predau. Fie că sunt tineri, speriaţi sau fără autoritate, fie că au o experienţă vastă, refuză orice noutate sau idee care nu se află în concordanţă cu părerile criticilor, istoricilor sau scriitorilor români. Elevii trebui să adopte viziunea profesorilor, fiind tăcuţi, docili şi îngopaţi în idei învechite. În schimb, aceiaşi elevi sunt lipsiţi de idealuri, gălăgioşi şi complet străini de iubirea pentru învăţătură. Atât elevii, cât şi profesorii trec distanţi pe coridoare prelungind monotonia vieţii lor. Ocazional, atmosfera e animată de concursuri, iar laurii sunt culeşi de toată lumea, pentru că părinţii ajung să cumpere cadouri fie că au resursele materiale, fie că nu. Generaţia tânără, cucerită de copertele lucioase ale cărţilor lui Paolo Coelho sau Dan Brown, se ciocneşte neîncetat cu generaţia veche. Prăpastia dintre cele două este accentuată de atitudinea profesorilor, care descurajează elevii, au anumiţi elevi favoriţi. Nu sunt capabili să aprecieze adevărata valoare a copiilor, pe care îi ironizează, încercând să le minimalizeze încrederea în forţele proprii. Probabil datorită lor, tinerii din România pleacă în străinătate, lâncezesc în mediocritate şi se roagă fie să se îmbogăţească în industria televiziunii, fie să câştige la loterie. "Ţară a tuturor posibilităţilor", România are un sistem de învăţământ demn de sistemele politic, medical şi judiciar.