Una dintre cele mai tranzitate zone din Oradea rămâne, în continuare, Staţia CFR Oradea. Cum prima impresie este esenţială, celor care păşesc pentru prima oară pe peronul acestei gări ar trebui să li se ofere imaginea unei staţii primitoare, curate, sigure şi nicidecum a unei halte dezafectate de mai mult timp. Dacă graniţa Uniunii Europene s-a apropiat de noi şi mai mult, un oarecare efort ar trebui făcut pentru a lăsa impresia că suntem demni să ne numim un oraş de graniţă. Din păcate, departe de noi imaginea idilică a unei gări europene, luminată şi fără boschetari alungiţi pe scaunele din sala de aşteptare. Atmosfera din Staţia CFR Oradea este deosebit de apăsătoare, aerul este practic de nerespirat, iar pe întregul perimetru pare să nu se fi folosit de mult nici măcar o găleată cu apă cu detergenţi. Dacă pentru renovarea clădirii şi a pasajului subteran nu există fonduri, măcar pentru eliminarea mirosurilor pestilenţiale, care învăluie atmosfera din sălile de aşteptare, ar trebui să se găsească o soluţie. Mai mult că, o astfel de acţiune nu persupune decât câteva găleţi cu apă, nişte detergenţi şi oarecare bunăvoinţă. În acest fel, poate, s-ar reuşi redarea destinaţiei iniţiale a pasajului, din WC public într-un culoar pentru călători. De asemenea, şi vecinătatea gării lasă mult de dorit. Spaţiul verde s-a transformat în locul ideal pentru siestele boschetarilor, iar rromii, care tranzitează zona, se adăpostesc la umbra bălăriilor înalte de mai bine de un metru, în timp ce forţele de ordine le veghează somnul. Peste întreaga atmosferă dezolant, se lasă, împrăştiate de vânt, printre trecătorii grăbiţi, pungi, cutii, PET-uri şi alte resturi menajere.