Drept recunoştinţă pentru îndârjirea şi jertfa eroilor poporului, pentru câştigarea independenţei naţionale, în Oradea a fost ridicat un monument-simbol. Demnitarii noştri se vede că au uitat de el, semn că au fost corigenţi la istoria României în timpul studiilor. Oare se trece atât de uşor cu vederea peste sacrificiul eroilor neamului românesc, care şi-au dat viaţa luptând în tranşee pentru a contribui la formarea unui singur stat naţional independent? Cert este că monumentul eroilor independenţei din Oradea, despre care toţi bihorenii, inclusiv cei din mediul rural, ştiau, în loc să fie expus la vedere, a luat un drum al ruşinii, despre care nici cei care răspund de patrimoniul cultural nu prea ştiu. Iar cetăţenii pun acest fapt sub semnul suspiciunii: cineva probabil nici nu doreşte să avem acest monument. Dacă, în zilele noastre, afirmăm cu bucurie în suflete că România este stat suveran şi independent, consfinţit prin Constituţie, se datorează şi câştigării acestui drept sacru în războiul pentru independenţă. Nimeni nu consideră un lucru negativ faptul că pe locul unde a fost monumentul acum se ridică o catedrală ortodoxă, dimpotrivă, socotim că e un câştig al creştinilor. Dar faptul că acest monument, din atâtea terenuri virane, nu şi-a găsit un alt loc, este un certificat al sărăciei în gândire a edililor municipiului şi al primului gospodar. Au dreptate unii locuitori ai Oradiei, când spun că la capătul străzii Independenţei, vizavi de ARDAF, în Centrul Civic, există un loc ocupat doar de nişte mesteceni, unde monumentul independenţei ar fi binevenit. Dar cine să se ocupe de acest lucru? Reprezentanţii autentici ai radicalismului UDMR reuşesc, pas cu pas, să-şi îmbogăţească patrimoniul cultural cu statuile lor, cu lărgirea teatrelor în limba maghiară, universităţi, cântă imnul maghiar în biserici, schimbă denumiri de străzi şi şcoli... Toate acestea, sub indulgenta privire a puterii de la Bucureşti. Reuşesc să încalce Constituţia României organizând enclave şi ţinuturi autonome secuieşti. La Arad, în prezenţa ministrului Culturii, Răzvan Theodorescu, s-a dezvelit monumentul, aşa-zis "al concilierii", celor 13 generali care au luptat împotriva românilor; este o mare slăbiciune a conducătorilor, a actualilor parlamentari. Era corect ca, după atâţia ani de aşteptare, un monument al independenţei la Oradea să apară pe soclu, în pofida drumurilor întortocheate pe care se pare că a dispărut fără urme. În acest secol XXI, când duşmanii neamului şi ai gliei noastre străbune lansează cu neruşinare ideea că România este un stat artificial, acest monument dedicat eroilor şi martirilor din acele timpuri,căzuţi pentru independenţa ţării, se doreşte să fie din nou pe soclu, conform Legii 422/ 201 privind protejarea monumentelor istorice. Un grup de cetăţeni din Oradea