Două zile petrecute prin trei judeţe August 2007. Este mijlocul vacanţei de vară, când peste 20 de elevi ai şcolii cu clasele I-VIII din Tăut, împreună cu un grup de părinţi, s-au îmbarcat într-un autocar, însoţiţi de domnul director prof. Todoran Falvius, doamna înv. Todoran Nicoleta, doamnele profesoare Măriora Negruţiu şi Eva Todinca şi au petrecut două zile pe meleagurile a trei judeţe Bihor, Cluj şi Alba. Graţie activităţilor propuse şi realizate de către distinsele cadre didactice menţionate mai sus, din cadrul proiectului Şcoală-comunitate a fost posibilă organizarea acestei minunate excursii. Primul popas îl facem la Băile 1 Mai - Oradea, unde vizităm lacul cu nuferi termali - Nymphea lotus thermalis - loc unicat în Europa (nufărul tremal fiind declarat monument al naturii). Pe potecile din jurul lacului şi prin muşuroaie găsim fosile (cochilii) ale melcului Melanopsis, care a însoţit nufărul termal în decursul perioadelor geologice. O altă raritate mondială supravieţuitoare aici: o subspecie de peşte endemic - roşioara lui Racoviţă (Sardinius erythrophtalmus racovitzae). Periplul nostru continuă de la Băile 1 Mai la Vadu Crişului, unde, după ce s-a înghesuit pe uliţele înguste ale comunei, autocarul se opreşte într-un final la poalele unui munte. Aici, la umbra stejarilor luăm o mică gustare. Ne îndreptăm, apoi, pe o potecă îngustă, pe lângă calea ferată, spre peşteră şi cascadă. Trebuie remarcat faptul că Peştera Vadului este amenajată având în imediata vecinătate şi o cabană cu o poziţie deosebit de pitorească. Frumuseţea locului este subliniată şi de prezenţa cascadei pârâului Peştireu, care traversează Peştera Vadului. Câteva ore mai târziu, ne-am amintit de poeziile lui O. Goga, păşind cu emoţie pragul casei sale memoriale de la Ciucea. Aici, ghidul ne prezintă viaţa şi activitatea poetului, care în poeziile sale oglindeşte satul ardelean evocând figurile reprezentative de intelectuali, ilustrând astfel rolul important de luminători, de păstrători ai făcliei naţionale, pe care l-au avut aceştia: dascălul, dăscăliţa, bătrânul preot, lăutarul etc. Cu smerenie şi recunoştinţă vizităm locul de odihnă al familiei Goga, amintindu-ne versurile marelui poet: "La noi sunt codri verzi de brad şi câmpuri de mătasă/ La noi atâţia fluturi sunt, Şi atâta jale-n casă...." (Noi). Ne-am mândrit, noi, tăutanii, cu distinsul prof. univ. dr. Ioan Hodişan, care ani la rândul a fost directorul Grădinii Botanice, însă tot nu ne-am lăsat până n-am păşit pe minunatele sale alei, conduşi de doamna profesoară Mărioara Negruţiu, care şi-a amintit cu nostalgie de anii studenţiei. Cu toţii admirăm interiorul serelor special amenajate pentru vegetaţia din zonele calde: bananieri, palmieri, ficuşi, cactuşi, dar privirea ne este aţintită spre nufărul amazonian (Victoria amazonica) - o curiozitate a naturii, care ne uimeşte prin frunzele mari (1-2 m în diametru) cu marginile ridicate. Părăsim Grădina Botanică şi ne îndreptăm spre locul de cazare. Ce lungă a fost prima zi! A doua zi, continuăm să descoperim oraşul Cluj-Napoca, impresionant prin arhitectura aparte: catedralele, Teatrul de Stat, Biblioteca Universitară etc. Doamna învăţătoare Nicoleta Todoran ne conduce spre Facultatea de Psihologie, unde este studentă în prezent. Ne aşezăm cu toţii în băncile unei săli de curs modere, unii dintre noi amintindu-ne de zilele de neuitat din viaţa de student. Sub îndrumarea doamnei profesoare Mărioara Negruţiu ajungem la Facultatea de Biologie, unde vizităm Muzeul de zoologie. Aici, am putut să admirăm, pe lângă sutele de animale conservate sau împăiate, o expoziţie de reptile, copiii fiind impresionaţi de formele variate ale reptilelor vii. Ajungem în oraşul Turda, unde vizităm salina. Aerul răcoros şi mirosul umed de sare ne înviorează organismul. Coborâm 40 m pe scări din lemn de brad (13 etaje) şi ajungem pe vatra sălii trapezoidale a salinei. Uitându-ne în sus, pe peretele nordic observăm stalactite de sare, care ne uimesc prin strălucirea lor. Părăsim oraşul Turda şi ajungem la cheile Turzii - un peisaj mirific. Aici poposim un timp scurt, răgaz în care luăm prânzul şi admirăm decorul natural ce ne înconjoară. Pe parcursul drumului, la întoarcere, suntem însoţiţi de răcoarea munţilor, de aerul curat al pădurilor de foioase şi, mai apoi, de conifere. Mai zăbovim puţin la Arieşeni, apoi la Beiuş, după care ne urcăm în autocar şi ne apropiem repede de casă. În ton de cântare - "Suntem bihoreni", "Mă-ntorc cu drag în satul meu" şi "La mulţi ani" - ajungem pe-nserate acasă, purtând cu noi amintiri de neuitat.