În calitate de mandatar legal al părţilor din dosarul 519/177/2007, aflat pe rol la Judecătoria Aleşd, supun atenţiei Comisiei judeţene de aplicare a legii fondului funciar şi a altor organe un caz de neconformare cu legea cel puţin bizar, dacă nu şi hilar. Sunt peste doi ani de când noi, cei 84 de cetăţeni, ne tot târguim cu Comisia comunală Aştileu şi cea judeţeană Bihor privind aplicarea legilor fondului funciar, pentru punerea în posesie cu titluri de proprietate a unui teren cu pădure de 202,07 ha, câştigat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie. Deşi Comisia judeţeană a analizat acest caz de mai multe ori şi a dispus Comisiei comunale Aştileu să fim puşi în posesie cu titluri de proprietate, aceasta din urmă s-a opus, că, vezi Doamne, este suverană pe teritoriul ei şi nimeni nu face lege acolo. Cazul a ajuns şi la Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor Funciare, care i-a aplicat primarului în 2006 o "corecţie" de 100.000.000 ROL pentru neconformare. Totuşi, această sancţiune nu a fost suficientă şi eficientă, motiv pentru care am sesizat şi Înalta Instanţă de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) Strasbourg, cazul fiind deja pe rol în dosarul 35674/2006, prin care am formulat pretenţii faţă de Statul Român în valoare de 2.900.000 euro, dacă organele sale în drept abilitate şi suverane nu doresc să aplice legea. DUPLICITATEA PRIMARULUI. După ce, în 2006, a atacat în instanţă hotărârea judecătorească, cerând revizuirea ei fără just temei, aceasta a rămas definitivă cu obligativitatea primarului de a o aplica. Acesta, însă, nu s-a conformat, deoarece câţiva de cetăţeni din satul Călăţea (electorii primarului) se opun cu vehemenţă retrocedării, pădurea de peste 100 de ani fiind în preajma proprietăţilor lor. Astfel, primarul s-a trezit între ciocan şi nicovală, pe de o parte, sub presiunea noastră, a celor cu legea în mână, şi pe de altă parte, sub intervenţia grupului de interese, format din electori. Prin intermediul a doi avocaţi, aceştia au găsit o altă cale de a se opune retrocedării, căutând motive de a revendica şi ei dreptul de proprietate asupra acestui teren fără niciun temei legal şi, mai ales, după expirarea termenelor prevăzute în Legea fondului funciar 18/1991 republicată, Legea 169/1997, Legea 1/2000 şi Legea 247/2005. Pentru a-şi atinge scopul, avocaţii au recurs la un şiretlic, forţând mâna primarului pentru a da o delegaţie unuia dintre ei (Bodeanu Alexandru), care să acţioneze în judecată, în numele Consiliului Local, deşi acesta nu are nicio competenţă sau legitimitate în materie de fond funciar, deoarece în aceeaşi primărie funcţionează Comisia de fond funciar cu atribuţii în materie. Astăzi, cele două organe ale primăriei (Consiliul Local şi Comisia de fond funciar), aflate în subordinea primarului, acţionează antagonic, deoarece Comisia locală lucrează cu motoarele turate la maximum pentru a ne pune în posesie cu titluri de proprietate, în timp ce, paradoxal, Consiliul Local dărâmă tot ce se construieşte în Comisia locală, prin acţiunea în justiţie prin delegarea avocatului de către primar. UN AVOCAT NAŢIONALIZEAZĂ CEEA CE LEGEA A DEZNAŢIONALIZAT Avocatul Consiliului Local ignoră autoritatea lucrului judecat printr-o hotărâre definitivă, irevocabilă, învestită cu formulă executorie, de parcă nu ar şti de existenţa ei, prin care "pârâţii" de astăzi au câştigat terenul în discuţie. Acesta acţionează mascat în instanţă în numele Consiliului Local pentru a apăra interesele absurde şi aberante ale grupului de electori ai primarului, cerând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare din 1945, motivând că vânzătorul nu putea vinde, deoarece acesta nu mai era proprietarul terenului, care ar fi fost expropriat în baza Legii 187/1945 de reformă agrară, ceea ce este total fals, fiindcă prin art.23 din această lege pădurile erau exceptate de la expropriere. Avocatul ignoră şi art.26 din Hotărârea Guvernului 890/2005, în care se stabileşte că pădurile care au aparţinut persoanelor fizice se restituie la cerere foştilor proprietari într-o suprafaţă egală cu cea trecută în proprietatea statului. Primarul greşeşte fundamental când dă o astfel de delegaţie avocatului, deoarece, în primul rând, Consiliul Local nu are nicio competenţă în materie, aceasta aparţinând altui organism, Comisia de fond funciar, care, însă, şi-a epuizat toate căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti. Îi amintesc primarului că, potrivit art. 29 al.4 din Legea 1/2000, "primăriile care au deţinut în proprietate teren cu vegetaţie forestieră, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora în limitele probate cu actele care atestă suprafeţele solicitate". Aceasta cu atât mai mult cu cât tot domnia sa a fost primar la aplicarea Legii 1/2000 şi, dacă dispunea de documentele cerute de lege, de ce nu a revendicat terenul? În aceste condiţii, îl întreb pe primar ce argumente are în faţa celor 84 de pârâţi, târâţi astăzi în instanţă pe baza delegaţiei date cu atâta nesăbuinţă unui avocat, deşi Consiliul Local are consilier juridic care ar trebui să cunoască legea. Ambiguitatea avocatului este de condamnat pentru că, pe de o parte, susţine în acţiune în mod fals că terenul în discuţie a fost proprietatea grupului de interese, iar pe de altă parte, susţine exproprierea făcută în favoarea statului, condiţii în care se impune legitima întrebare: ale cui interese le apără, de fapt, avocatul?Dacă s-ar fi explicat corect grupului de interese care sunt dispoziţiile legale în vigoare stabilite prin legile fondului funciar şi ce înseamnă autoritatea lucrului judecat prin hotărâre irevocabilă, nu s-ar mai fi ajuns în instanţă cu cheltuieli imense din partea ambelor părţi. În schimb, s-a recurs la o stratagemă mercantilă şi machiavelică, potrivit căreia "scopul scuză mijloacele", prin care astăzi sunt hărţuiţi în instanţă cei 84 de pârâţi şi, culmea stupidităţii, mai sunt citaţi şi nouă morţi, pentru a le confisca şi acestora drepturile avute şi recâştigate în instanţă prin sus citata hotărâre. Ne întrebăm, oare, în condiţiile date, când justiţia a făcut dreptate după 60 de ani de dictatură comunistă, cum se poate califica o astfel de acţiune a unui avocat care ignoră legile statului şi pune atâţia oameni pe drumuri, pe baza unei delegaţii date în numele unui organ numit Consiliul Local? Pentru că la Aştileu legea nu este lege, unii postându-se deasupra ei, va trebui să uzăm de prevederile Codului penal cel puţin din două motive. Primul, pentru abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor de care se fac vinovaţi cei îndrituiţi cu aplicarea legii şi, în al doilea rând, pentru că grupul de interese se împotriveşte executării unei hotărâri judecătoreşti prin ameninţări grave cu vărsare de sânge.