* Potrivit prevederilor Legii nr.53/2003- Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. * La solicitarea angajatorului, salariaţii pot efectua muncă suplimentară, dar aceasta, împreună cu timpul normal de lucru, nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână. * Sporul de muncă suplimentară se stabileşte prin negociere şi nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază. Potrivit prevederilor Codului muncii - Legea nr.53/2003, cu modificările şi completările ulterioare, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămînii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu repaus de două zile libere consecutive. Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, durata timpului de muncă poate fi mai mică sau mai mare de 8 ore zilnic, dar media săptămânală, inclusiv orele suplimentare nu trebuie să depăşească 48 de ore. Munca suplimentară poate fi efectuată doar cu acordul salariatului, cu excepţia de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor unui accident. La solicitarea angajatorului, salariaţii pot efectua muncă suplimentară, dar aceasta împreună cu timpul normal de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămînă. Munca suplimentară poate fi compensată prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acesteia. Legislaţia în vigoare stabileşte, totodată că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul legal de 30 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia. Sporul de muncă suplimentară se stabileşte prin negociere şi nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază. Sporul de muncă suplimentară este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil, iar acolo unde nu este cazul, prin regulamentul intern şi contractul individual de muncă. Prin excepţie, durata timpului de muncă ce include şi orele suplimentare poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână. Şi un ultim aspect: tinerilor în vârstă de până la 18 ani le este interzis să efectueze muncă suplimentară.