În fiecare an, la 29 iunie, creştinii îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sfântul Apostol Petru, la început, era pescar în Betsaida, la Marea Galileii şi, înainte de a se întâlni cu Domnul, se chema Simon. Era frate cu Sfântul Apostol Andrei, "cel dintâi chemat" pentru a sluji credinţa. Deşi avea o mare dragoste pentru Hristos, nu şi-a putut opri slăbiciunea, lepădându-se de trei ori de Domnul Său, în momentele când Acesta era batjocorit şi purtat de la Ana la Caiafa. Întreita lui lepădare de Domnul a ispăşit-o cu multe lacrimi şi cu mult zbucium şi numai la cea de a treia arătare a Domnului înviat ucenicilor săi, Petru a putut redobândi vrednicia de Apostol, de trei ori mărturisind dragostea lui către Mântuitorul. Celălalt mare Apostol a fost Sfântul Pavel şi se numea Saul înainte de a veni la credinţă. Mai înainte, Saul a prigonit cumplit pe creştinii care mărturiseau credinţa în Hristos. Călătorind în cetatea Damascului, în intenţia de a prinde pe creştinii de acolo, Saul a văzut pe Domnul, "Care i S-a arătat în chip minunat, şi a crezut în El, lepădând rătăcirea în care trăise până atunci". Chiar din acest moment, Saul a justificat că poate fi un propovăduitor neînfricat al credinţei în Hristos, iar de la acest eveniment el a luat un nou nume, Pavel, fiind unul dintre cei mai mari Apostoli ai lui Hristos.(Nicolae Ţucra, Din vieţile sfinţilor). Sărbători populare Sânpetru Divinitate care marchează în calendarul popular miezul verii agrare şi perioada secerişului, Sânpetru de vară a preluat data şi numele Sfântului Apostol Petru din calendarul creştin. În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se crede că, în vechime, când oamenii erau foarte credincioşi, Sânpetru umbla pe pământ singur sau însoţit de Dumnezeu. De multe ori, Dumnezeu îl consulta la luarea unor decizii. În povestirile populare, Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă cu haine ţărăneşti, se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor, pescuitul; i se întâmplă lucruri hazlii pentru calitatea lui de sfânt (petrece la cârciumă, se îmbată, este bătut de oameni ş.a.), este iscoada lui Dumnezeu pe pământ ş.a. Fiind însă credincios, harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde i se încredinţează porţile şi cheile Raiului. Se consideră că, la marile sărbători creştine, Sânpetru poate fi văzut umblând la miezul nopţii când se deschide pentru o clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu.